Am stat pe gânduri mult. Am cujetat, cum s-ar spune. Şi am ajuns la concluzia că adevăraţii extremişti sunt cei care se numesc open-minded. Sigur, pare un paradox. Extremismul înseamnă, prin accepţiune generală, a vedea lumea doar dintr-un singur punct de vedere (toţi ca mine sunt buni, toţi ceilalţi sunt proşti/răi) şi a fi ascociat unui grup. However, mă îndoiesc că ăsta este extremismul. Mă îndoiesc că Noua Dreaptă sunt extremişti. Mă îndoiesc că TLP e extremist. Mă îndoiesc că Naomy e extremist(ă). Mă îndoiesc că pocăiţii sunt extremişti.
Asta pentru că toate aceste grupuri suferă de o oarecare organizare. Pe de altă parte, a îţi forma o opinie care nu se află sub umbrela unui grup generic, asta da! Asta da extremism! Să nu aderezi la un grup fix. Să nu fii nici de extremă dreapta, nici de extremă stânga, să nu crucifici homosexualii, dar nici să nu îi vrei mozolindu-se pe garduri. A fi de extremă, după cum o judec eu la momentul de faţă, este a fi diferit. Este a avea curajul să spui "da, dar", sau "e posibil", în loc de a vedea lucrurile alb sau negru. Prin asta şi numai prin asta ne mai putem poziţiona oarecum la o extremitate a societăţii.
Cum am ajuns la concluzia asta? Mulţiu oameni din jurul meu au tendinţa să judece. Să se transforme într-un judecător al lui X şi al lui Y, în cineva care are putere de decizie asupra altora. Cine suntem noi, să spunem cum ar trebui să sfârşească unul sau altul, cum ar trebui să fie pedepsită o persoană oarecare? De când ne credem Dumnezei peste ceilalţi?
Uneori, oamenii au tendinţa să mă dezamăgească. Cred în oameni, din principiu. Dar, de fiecare dată, se trezeşte câte cineva să-mi spulbere părerea bună despre lume. Dar continui. Nu sunt nici salvatoarea sufletului nimănui, nici nu am vreo putere asupra convingerilor altora, drept pentru care până mâine îmi vor trece şi nervii ăştia extremişti şi voi reveni cu postări care să vă distreze.
C-aşa-i în tenis.
Hold 'em!
Uite o ştire interesantă. Un amărăştean din Lacul lui Baban ştie poker. Şi nu numai că ştie poker, dar aseară, în focul unei partide tensionate, şi-a pariat toate câştigurile, căruţa cu cei doi cai (nu, nu avea şasă), ceasul şi nevasta. După cum v-aţi şi aştepta, le-a pierdut pe toate. Printre altele, tipul spune clar
Din partea mea, toată stima pentru băiatul ăsta. Leo băiatule, perseverează!
Lady Gaga- PokerFace
Nu am niciun viciu, nu beau, nu fumez dar m-a luat apa in noaptea aia si am sperat sa-mi recastig pierdereaApoi, ca să se complice puţin lista personajelor implicate, se bagă şi Maricela, mătuşa pokeristului, care clarifică problema:
Eu cred ca se vor impaca. Am auzit ca nici baietii aia nu au vorbit serios si ca si-au batut joc de pacatosul astaÎn vreme ce comisarul-şef Săndel Doagă afirmă că nu a primit nicio reclamaţie. Alţi aruncători cu părerea de pe net sunt convinşi, totuşi, că băiatul nu prea arată a purtător de ceas... d-apoi a pokerist! Ei bine, tocmai asta îl va ajuta în carieră, dacă hotărăşte să continue: e dispus să rişte orice şi are un pokerface atât de bun încât nici nu seamănă a pokerface.
Din partea mea, toată stima pentru băiatul ăsta. Leo băiatule, perseverează!
Lady Gaga- PokerFace
Mor duşmanii
Cunosc (direct) foarte puţini oameni de vârsta mea care au blog. Trei dintre ei îl updatează, celălalt l-a lăsat în paragină. Şi cei trei updateri (Awi, Gârby şi Miro), au ultima postare bazată pe marele eveniment al afişării subiectelor de bac de anul ăsta.
Drept pentru care le fac în ciudă, că eu mai am un an până să mă stresez de M1... Bine, poate doar încerc să mă dau balenă în borcan şi să amân şi eu evenimentul psihologic de faţă. Că doar peste 365 de zile nici eu nu mă voi relaxa pe o plajă din Hawaii cu suc de cocos lângă mine şi înconjurată de Brazi Pitţi în slip Speedo. Sau... mai ştii?
Drept pentru care le fac în ciudă, că eu mai am un an până să mă stresez de M1... Bine, poate doar încerc să mă dau balenă în borcan şi să amân şi eu evenimentul psihologic de faţă. Că doar peste 365 de zile nici eu nu mă voi relaxa pe o plajă din Hawaii cu suc de cocos lângă mine şi înconjurată de Brazi Pitţi în slip Speedo. Sau... mai ştii?
Fizica vedetelor
Ajung astăzi din întâmplare pe o colecţie de poze a celor de la Apropo.ro, intitulată sugestiv "Penibil, vedete de nerecunoscut". Sigur, este un Mel Gibson care aduce putin a Osama bin Laden, este o Rihanna bătută, o Madonna care (în sfârşit) aduce a bunicuţă... Dar cel mai interesant mi s-a părut să îi văd pe Jessica Simpson şi pe Johhny Depp. Mai exact, mi s-au părut interesante comentariile celor de la Apropo.
Cum să fie Jessica Simpson de nerecunoscut? Apropo spune că este "grasa, hulita de presa si parasita de iubit". Oameni buni, actuala Jessica nu e grasă, e plinuţă. E grasă comparativ cu felul în care arăta mai demult, asta recunosc şi eu, dar fata s-a apucat, cel puţin din câte am înţeles, de muzică country. Unde, printre vedete de proporţii (vezi şi tu o Dolly Parton), faptul că circumferinţa taliei sale este de 70 şi nu de 60 de centimetri, numa' bine-i şade.
Johnny Depp, în schimb... O, da. Acolo sunt de acord cu Apropo.ro. N-are decât oricine, oricând, să îl înfăşoare pe Johnny Depp în cele mai jegoase haine, să-l machieze cu ihtiol. Au mai încercat şi alţii să-i pună plete slinoase (Piraţii din Caraibe), să-l transforme într-un psihopat palid (Sweeney Todd)... tot degeaba. Omul pur şi simplu dă bine pe sticlă. Şi gagicile vor fi întotdeauna înnebunite după el. E legea firii.
Pe de altă parte, există vedete şi în România. Mihaela Rădulescu, de exemplu. Şi, după cum se pare, tot cu fizicul şi-a câştigat şi ea 4000 de adepţi într-alde non-fumatului.
Şi acum (Badea, fii pe fază!) precizările. Nu 4000 de oameni au semnat o hârtie conform căreia s-au lăsat forever de fumat, ci 4000 de oameni au apelat numărul de telefon de pe afişul ei, ăla care trebuia să fie pentru consiliere. După cum probabil aţi văzut şi la tembelizor, multe dintre apelurile la 112 ţin linia ocupată pentru că le arde oamenilor de bancuri cu operatorii. Vă imaginaţi, atunci, câţi dintre cei 4000 au sunat numai de banc? Mai apoi, câţi dintre ei chiar au luat în serios discuţia cu consilierii?
Dintre milioanele de inşi care au trecut pe lângă poza ei în chiloţi, oare chiar 4000 să nu mai fi văzut chiloţi la viaţa lor? Mi se pare de-a dreptul trist.
Cum să fie Jessica Simpson de nerecunoscut? Apropo spune că este "grasa, hulita de presa si parasita de iubit". Oameni buni, actuala Jessica nu e grasă, e plinuţă. E grasă comparativ cu felul în care arăta mai demult, asta recunosc şi eu, dar fata s-a apucat, cel puţin din câte am înţeles, de muzică country. Unde, printre vedete de proporţii (vezi şi tu o Dolly Parton), faptul că circumferinţa taliei sale este de 70 şi nu de 60 de centimetri, numa' bine-i şade.
Johnny Depp, în schimb... O, da. Acolo sunt de acord cu Apropo.ro. N-are decât oricine, oricând, să îl înfăşoare pe Johnny Depp în cele mai jegoase haine, să-l machieze cu ihtiol. Au mai încercat şi alţii să-i pună plete slinoase (Piraţii din Caraibe), să-l transforme într-un psihopat palid (Sweeney Todd)... tot degeaba. Omul pur şi simplu dă bine pe sticlă. Şi gagicile vor fi întotdeauna înnebunite după el. E legea firii.
Pe de altă parte, există vedete şi în România. Mihaela Rădulescu, de exemplu. Şi, după cum se pare, tot cu fizicul şi-a câştigat şi ea 4000 de adepţi într-alde non-fumatului.
Tocmai de aceea vedeta spera ca macar acum, Mircea Badea sa capete mai multa incredere in proiectele demarate de ea.
Şi acum (Badea, fii pe fază!) precizările. Nu 4000 de oameni au semnat o hârtie conform căreia s-au lăsat forever de fumat, ci 4000 de oameni au apelat numărul de telefon de pe afişul ei, ăla care trebuia să fie pentru consiliere. După cum probabil aţi văzut şi la tembelizor, multe dintre apelurile la 112 ţin linia ocupată pentru că le arde oamenilor de bancuri cu operatorii. Vă imaginaţi, atunci, câţi dintre cei 4000 au sunat numai de banc? Mai apoi, câţi dintre ei chiar au luat în serios discuţia cu consilierii?
Dintre milioanele de inşi care au trecut pe lângă poza ei în chiloţi, oare chiar 4000 să nu mai fi văzut chiloţi la viaţa lor? Mi se pare de-a dreptul trist.
Normal as seen on TV
Prezentatoarea unei emisiuni pentru copii din Marea Britanie, Cerrie Burnell după nume, este blamată de părinţi pentru că îi sperie pe copii. Cum? Oare le arată, ca pe Minimax, că poţi obţine orice dacă îţi ridici fusta? Oare seamănă Michael Jackson? Oare e una dintre tipele anorexice care le-ar putea traumatiza pe fetiţe? Are un Kalashnikov acasă? Cântă manele porno? Nu. Pur şi simplu îi lipseşte o mână.
Iar părinţii se revoltă: "Cum să-i explic eu copilului meu o mână lipsă?" Cu grijă. Aşa cum îi explici de ce sunt rampe pentru scaune cu rotile la bănci şi magazine. Aşa cum îi explici bastonul şi ochelarii negri ai lui nenea ăla care traversează strada. Aşa cum îi explici că toţi oamenii sunt egali, că nimeni nu este mai bun sau mai rău doar pentru că are alt aspect fizic decât cel "normal".
Şi, din punctul de vedere al unui copil, soră-mea tocmai a văzut poza de mai sus, de la link. Reacţia ei a fost "Cine-s ăştia doi? ... În orice caz, tipul e aiurea."
Iar părinţii se revoltă: "Cum să-i explic eu copilului meu o mână lipsă?" Cu grijă. Aşa cum îi explici de ce sunt rampe pentru scaune cu rotile la bănci şi magazine. Aşa cum îi explici bastonul şi ochelarii negri ai lui nenea ăla care traversează strada. Aşa cum îi explici că toţi oamenii sunt egali, că nimeni nu este mai bun sau mai rău doar pentru că are alt aspect fizic decât cel "normal".
Şi, din punctul de vedere al unui copil, soră-mea tocmai a văzut poza de mai sus, de la link. Reacţia ei a fost "Cine-s ăştia doi? ... În orice caz, tipul e aiurea."
Infama cifră*
Adică număr. Adică 666. Adică, dacă lumea vrea să fie cifra necuratului, n-are decât să fie cifră, nu număr. Doar necuratul trumps matematicienii. Sau nu? În fine, ideea nu era să vă bag mai tare în ceaţă referitor la această chestiune. Destul că au ieşit în stradă oamenii să-şi dea cu părerea: ba că e numărul nuştiucui, ba că se vor pune microcipuri în paşapoarte, ca toţi să fim urmăriţi 24/7...
Acum, totul a trecut în Senat. Adică, pe criză economică, pe vremuri grele, când trebuie luate decizii care mai de care, când se scumpeşte untul şi salamul (iar Duckhadam nu mai e ce era odată)... ce dezbate Senatul?Numărul Cifra 666. Bravos, bine că un nebun aruncă o piatră în apă şi o mie de înţelepţi se aruncă să o scoată. Bine că ies nişte panicaţi pe stradă să urle că vine Apocalipsa, iar senatorii îi bagă în seamă, că doar nu i-or potoli, să le zică panicaţilor să fie rezonabili.
Soluţia e foarte simplă, de fapt. Eu una pot să o rezolv fără să fiu senator: Ţi-e frică de paşapoartele biometrice? ATUNCI NU ÎŢI FĂ!
* în articolul pe care l-am citit eu, spuneau că cică e cifră. Încă reflectez asupra problemei.
Acum, totul a trecut în Senat. Adică, pe criză economică, pe vremuri grele, când trebuie luate decizii care mai de care, când se scumpeşte untul şi salamul (iar Duckhadam nu mai e ce era odată)... ce dezbate Senatul?
Soluţia e foarte simplă, de fapt. Eu una pot să o rezolv fără să fiu senator: Ţi-e frică de paşapoartele biometrice? ATUNCI NU ÎŢI FĂ!
* în articolul pe care l-am citit eu, spuneau că cică e cifră. Încă reflectez asupra problemei.
Gender problems
o parodie interesantă la piesa lui Beyonce, asta apropo de fazele bărbaţi vs. femei.
Mică precizare
Nu cred în feminism. Chiar dacă, din când în când, mai am postări foarte pro-gagici, precum cel legat de respect sau de blonde, totul se opreşte când ele se comportă ca nişte idioate. N-are decât să fie femeie neajutorată şi naivă, dar în momentul în care ea nu face niciun pas spre recuperarea demnităţii, poate să sară toate ONGurile din lume în apărarea ei, că, din partea mea, tot proastă rămâne.
Se fac marşuri, campanii de promovare a femeii independente, pleacă gagici singure în Africa să facă pe umanitarele şi să se afirme ca Angeline... Degeaba, când femeia ideală, independentă, curajoasă şi încrezătoare în numele căreia se fac toate acestea rabdă în continuare bătăi de joc şi bătăi cu pumnii. De la cine? De la un amărăştean, însă de la un amărăştean pe care îl iubeşte/are nevoie de banii lui. Chiar vorbeam cu mama că şi săracă lipită pământului să fiu, să am 34698 de copii de întreţinut şi să fiu privită în societate ca o biata de ea, în momentul în care soţul meu ar încerca măcar să ridice mâna la mine, aş băga divorţ. Poate sunt curajoasă numai acum, dar sincer cred că cei 34698 copii ar creşte mult mai sănătos fără să vadă bătăi în familie. Faptul că vor avea vieţi fără traume va fi infinit mai bine decât să îi spună tati unui cercopitec cu ifose de macho.
Însă ceea ce mă îngrijorează este că există femei libere de orice obligaţie. Fără copii, independente din punct de vedere financiar, chiar necăsătorite, care, din motive total necunoscute mie, se comportă după acelaşi şablon. Că prietenul meu mă bate, nu-i nimic, îmi trec vânătăile şi alerg înapoi în braţele lui protectoare. Pe deasupra, mai sunt şi vedetă internaţională şi dau un bun exemplu tuturor. Şi cercopitecilor, şi nevestelor/prietenelor lor inteligente.
Astfel de femei demonstrează că banii puşi în organizarea supercampaniilor de afirmare a femeii s-ar duce mai bine la cauze mai solide.
Se fac marşuri, campanii de promovare a femeii independente, pleacă gagici singure în Africa să facă pe umanitarele şi să se afirme ca Angeline... Degeaba, când femeia ideală, independentă, curajoasă şi încrezătoare în numele căreia se fac toate acestea rabdă în continuare bătăi de joc şi bătăi cu pumnii. De la cine? De la un amărăştean, însă de la un amărăştean pe care îl iubeşte/are nevoie de banii lui. Chiar vorbeam cu mama că şi săracă lipită pământului să fiu, să am 34698 de copii de întreţinut şi să fiu privită în societate ca o biata de ea, în momentul în care soţul meu ar încerca măcar să ridice mâna la mine, aş băga divorţ. Poate sunt curajoasă numai acum, dar sincer cred că cei 34698 copii ar creşte mult mai sănătos fără să vadă bătăi în familie. Faptul că vor avea vieţi fără traume va fi infinit mai bine decât să îi spună tati unui cercopitec cu ifose de macho.
Însă ceea ce mă îngrijorează este că există femei libere de orice obligaţie. Fără copii, independente din punct de vedere financiar, chiar necăsătorite, care, din motive total necunoscute mie, se comportă după acelaşi şablon. Că prietenul meu mă bate, nu-i nimic, îmi trec vânătăile şi alerg înapoi în braţele lui protectoare. Pe deasupra, mai sunt şi vedetă internaţională şi dau un bun exemplu tuturor. Şi cercopitecilor, şi nevestelor/prietenelor lor inteligente.
Astfel de femei demonstrează că banii puşi în organizarea supercampaniilor de afirmare a femeii s-ar duce mai bine la cauze mai solide.
Zâmbiţi dentistului!
Eu am o oarecare fobie relativ la mersul la dentist. O recunosc şi îmi doresc din tot sufleţelul meu, dacă se poate, ca supervizitele la dentist să fie mai plăcute. Totuşi aş propune chestii constructive, precum ataşarea unui amortizor de sunet frezei, sau anestezia totală... Dar nu. Ideile LOR sunt mult mai bune.
Adică vizitele la dentist chiar ar putea să devină plăcute? De plăcut nu îţi va plăcea niciodată să mergi la dentist, în cel mai bun caz, când cariile se vor repara cu tricordere pe nava Enterprise, lumea nu va urî mersul la dentist. Nimeni în deplinătatea facultăţilor mentale nu merge la dentist de plăcere, să îi mai ceară o plombă, un şurub, o extracţie. Pur şi simplu nu se merge la dentist ca la cinema sau ca la patinoar...
Dar, să trecem la îmbunătăţirile reale propuse pentru reducerea stresului, în ceea ce îi priveşte pe copii:
* expresie a lui tata.
Adică vizitele la dentist chiar ar putea să devină plăcute? De plăcut nu îţi va plăcea niciodată să mergi la dentist, în cel mai bun caz, când cariile se vor repara cu tricordere pe nava Enterprise, lumea nu va urî mersul la dentist. Nimeni în deplinătatea facultăţilor mentale nu merge la dentist de plăcere, să îi mai ceară o plombă, un şurub, o extracţie. Pur şi simplu nu se merge la dentist ca la cinema sau ca la patinoar...
Dar, să trecem la îmbunătăţirile reale propuse pentru reducerea stresului, în ceea ce îi priveşte pe copii:
a fost scoasă lampa de deasupra scaunului stomatologic, iar medicul purta o mini-lampă ce proiecta lumina direct în gura copiluluiNu, sincer, vouă v-ar plăcea să mergeţi la doctor şi să vă opereze cu lanterna? Pe sistemul "Ups, s-a dus încă un set de baterii. Păi nu are nimic dacă mai scoatem şi doi dinţi sănătoşi, nu domnu' Popescu?" În fine, nici mie nu îmi place reflectorul din cabinetele dentare, dar decât să văd că dentistul se împleticeşte, încercând cu aceeaşi mână să ţină lumina, şi să potrivească freza pe măseaua potrivită...
scaunul transmitea vibraţii uşoare, iar în surdină era difuzată o muzică liniştitoareIar mie poa' să îmi cânte şi nani-nani, să îmi facă masaj şi împachetări cu Parafango* că tot mă îngrozeşte ideea că cineva îmi umblă în măsele şi îmi masacrează nervii. Aştept în continuare să se inventeze tricorderul.
* expresie a lui tata.
Panica teoretizată
Primesc astăzi un mass foarte panicat în legătură cu pasteurizarea laptelui. Adică cevaşilea nu ie bine, că ăştia procesează laptele. Doamne, ba chiar îl PASTEURIZEAZĂ! De atâtea ori l-au pasteurizat de câte ori scrie pe pachet şi doar ne amintim şi noi că laptele de la vacă se strică repede.
Pe principiul cuvintele ştiinţificoase sunt de speriat panicarzii, un simplu search pe wikipedia sau pe dexonline.ro v-ar lămuri problema: pasteurizarea e, în esenţă, aducerea la temperaturi înalte şi apoi răcirea bruscă a laptelului. O operaţiune deloc anormală, care poate fi făcută într-o oarecare măsură şi acasă, prin fierbere, atât doar că într-o fabrică se face mai bine, ceea ce dă rezistenţa în timp mai îndelungată a laptelui (aşa numitul lapte UHT, ultrapasteurizat, ţine şi 3-4 luni). Pasteurizarea nu înseamnă că porcii capitalişti ne otrăvesc laptele, sau că pun masonii bromură în lăpticul noastru de cu toate zilele. Nu e cazul să ne vestim toţi prietenii că vine sfârşitul lumii când laptele va fi pasteurizat a 666-a oară.
Ei, e drept că laptele cu arome de la Fulga e cam cea mai execrabilă chestie pe care am gustat-o vreodată de la standurile din Auchan. Pentru lapte cu ciocolată, prefer Tnuva. Dar asta e altă poveste...
Din tradiţie
Citez din înţelepciunea transmisă peste generaţii, câteva scurte versuri cărora am reuşit să le trasez istoricul până la bunicul lui tata, care precis nu e însă autorul lor. E un crâmpei de istorie a familiei noastre, care de câteva generaţii încoace suntem cât de cât non-analfabeţi:
O altă rugăminte adresată părinţilor, de data aceasta mamei, este şi cea propusă de Ziua de Cluj [Mamă, lasă-mă-n Bamboo cu clasa], articol ce se referă la un parteneriat al Inspectoratului Şcolar Judeţean cu clubul, urmând ca liceenii să-şi poată face temele în Bamboo, duminica, pentru doar zece lei. Şi totuşi parcă nu sunt convinsă... Mai bine rămân la prima variantă, şi o las moştenire şi urmaşilor urmaşilor mei. Oricât de demodat ar părea chiar să mergi la şcoală şi efectiv să foloeşti cărţile conform scopului pentru care au fost inventate.
Rogu-te, tătică dragă,
Rogu-te frumos,
Nu mă trimite la vite,
În codrul frunzos.
Cumpără-mi mai bine-o carte,
Mică - mititea,
Să mă duc la şcoală
Şi să-nvăţ din ea.
O altă rugăminte adresată părinţilor, de data aceasta mamei, este şi cea propusă de Ziua de Cluj [Mamă, lasă-mă-n Bamboo cu clasa], articol ce se referă la un parteneriat al Inspectoratului Şcolar Judeţean cu clubul, urmând ca liceenii să-şi poată face temele în Bamboo, duminica, pentru doar zece lei. Şi totuşi parcă nu sunt convinsă... Mai bine rămân la prima variantă, şi o las moştenire şi urmaşilor urmaşilor mei. Oricât de demodat ar părea chiar să mergi la şcoală şi efectiv să foloeşti cărţile conform scopului pentru care au fost inventate.
Uite criza, nu e criza
Pe veşnicul motiv literar al aburelilor, astăzi mă leg de criza economică. Nu, nu efectiv de falimente, disponibilizări şi alte chestii pe care le las analiştilor, doar şi ei ar mânca o pâine... Problema mea este că însăşi criza e motiv de inepţii de genul Rochia de criză, vând orice la preţ de criză, Becali îşi vinde oile din cauza crizei.
Serios, mă fac designer vestimentar, inventez sacul de cartofi şi spun că e de criză, că e trendi şi feşănăbăl să porţi saci de cartofi, pentru că rezistă în timp şi poţi să-l porţi şi cu faţa şi cu spatele, şi pe faţă şi pe dos, ceea ce sunt deja 4 posibilităţi creative de a purta SaCool. În aceeaşi colecţie, plasa de rafie şi frunza - mereu la modă, în ciuda timpului şi potrivită oricărei ocazii. Renunţaţi şi la arhitecţii care vă jecmănesc pentru a vă construi case şi mutaţi-vă într-o locuinţă inovatoare, de criză, pe principiul lui Diogene cel Cinic. În fine, ideea rochiei făcută din fermoare nu e rea, dar tare mă îndoiesc că a fost gândită pentru criză.
E mai mult decât o realitate economică, e un concept care nu numai că bagă groaza în prostime (cuvintele un pic mai elevate sună întotdeaua rău la difuzoarele televizoarelor din Cucuieţii din Deal, nu că ar şti baba ce e recesiunea), dar e şi o idee de reclamă bună. Ştiţi că unele produse care se vând şi la teleshopping au abţibilduri cu "AS SEEN ON TV", nu? Aştept cu nerăbdare primele produse cu abţibild "SPECIAL PENTRU CRIZĂ".
Serios, mă fac designer vestimentar, inventez sacul de cartofi şi spun că e de criză, că e trendi şi feşănăbăl să porţi saci de cartofi, pentru că rezistă în timp şi poţi să-l porţi şi cu faţa şi cu spatele, şi pe faţă şi pe dos, ceea ce sunt deja 4 posibilităţi creative de a purta SaCool. În aceeaşi colecţie, plasa de rafie şi frunza - mereu la modă, în ciuda timpului şi potrivită oricărei ocazii. Renunţaţi şi la arhitecţii care vă jecmănesc pentru a vă construi case şi mutaţi-vă într-o locuinţă inovatoare, de criză, pe principiul lui Diogene cel Cinic. În fine, ideea rochiei făcută din fermoare nu e rea, dar tare mă îndoiesc că a fost gândită pentru criză.
E mai mult decât o realitate economică, e un concept care nu numai că bagă groaza în prostime (cuvintele un pic mai elevate sună întotdeaua rău la difuzoarele televizoarelor din Cucuieţii din Deal, nu că ar şti baba ce e recesiunea), dar e şi o idee de reclamă bună. Ştiţi că unele produse care se vând şi la teleshopping au abţibilduri cu "AS SEEN ON TV", nu? Aştept cu nerăbdare primele produse cu abţibild "SPECIAL PENTRU CRIZĂ".
Vânătoare
ProTV:
Nu zău? Se aştepta cineva ca vânătorii, la Balul Vânătorilor, să cânte Master of Puppets şi arii de Verdi? Azi, mâine, vom auzi ştiri de genul "Un manelist a cântat la o nuntă de cocalari!", "Fanii Paraziţii ascultă hip-hop!" şi "DJ-ul din Bamboo pune muzică de clubbing".
Un lucru e sigur: Când va fi balul pădurarilor, se va cânta asta:
margineanu - m-am dus sa tai un copac
Pusca si cureaua lata! Asta au cantat barbatii la balul vanatorilor!
Nu zău? Se aştepta cineva ca vânătorii, la Balul Vânătorilor, să cânte Master of Puppets şi arii de Verdi? Azi, mâine, vom auzi ştiri de genul "Un manelist a cântat la o nuntă de cocalari!", "Fanii Paraziţii ascultă hip-hop!" şi "DJ-ul din Bamboo pune muzică de clubbing".
Un lucru e sigur: Când va fi balul pădurarilor, se va cânta asta:
margineanu - m-am dus sa tai un copac
Promovare
Stau să mă întreb cum poate exista respect pentru femei în România? Cum, dacă fiecare vedetă de sex feminin care apare la televizor este tot mai penibilă decât predecenta? Azi, de exemplu, am luat la cunoştiinţă de existenţa unei fiinţe supranumite Roxy Manelista, care nu numai că nu arată atât de bine încât să-şi permită să fie proastă, dar mai e şi faimoasă pentru că a făcut sex cu un bărbat. Pardon, cu un fotbalist, adică cu un mascul-alfa.
Minte, nu minte, gagica e faimoasă la ea în bloc, iar acum cântă. Ce? Nici ea nu ştie. House, orice. [Dăăă, logic că o tipă pe care o cheamă Roxy Manelista cântă house sau poate chiar operă, doar nu credeaţi că manele]. Iar versurile ei sunt demenţiale: "vreau să fac sex cu un extraterestru/sau cu Dan Diaconescu". Serios, măcar de l-ai vrea pe Brad Pitt, pe George Clooney, pe Eric Bana, pe Johnny Depp...? Nu, tu vrei un omuleţ verde sau un pămpălău în costum crem.
Am ajus la concluzia că lista de priorităţi a Roxy Manelistei, dar, de fapt, a oricărei nonebrity din eterna şi fascinanta România arată cam aşa:
Am o singură dorinţă în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a mass-media. Ştiţi cum sunt titlurile agresiv-psihedelice ale tabloidelor?
Odată şi odată, îmi doresc să văd într-un ziar, într-o gazetă sau revistă, în orice fel de publicaţie, un titlu mai mult sau mai puţin echivalent cu
... dar probabil că aceste vise nu mi se vor împlini niciodată.
Minte, nu minte, gagica e faimoasă la ea în bloc, iar acum cântă. Ce? Nici ea nu ştie. House, orice. [Dăăă, logic că o tipă pe care o cheamă Roxy Manelista cântă house sau poate chiar operă, doar nu credeaţi că manele]. Iar versurile ei sunt demenţiale: "vreau să fac sex cu un extraterestru/sau cu Dan Diaconescu". Serios, măcar de l-ai vrea pe Brad Pitt, pe George Clooney, pe Eric Bana, pe Johnny Depp...? Nu, tu vrei un omuleţ verde sau un pămpălău în costum crem.
Am ajus la concluzia că lista de priorităţi a Roxy Manelistei, dar, de fapt, a oricărei nonebrity din eterna şi fascinanta România arată cam aşa:
- fă sex cu o persoană cunoscută, cu un fotbalist de divizia B, cu un pitic sau înregistrează-te în exerciţiul funcţiunii (opţional)
- mergi la televizor (preferabil la OTV) şi strigă în gura mare că ai făcut sex cu o persoană cunoscută, un fotbalist de divizia B sau cu un pitic [bifat]
- susţine că Tolea te-a ameninţat/răpit [bifat]
- lansează-ţi o carieră muzicală bazată pe playback şi manele [bifat]
- înjur-o pe Nikita
- mărită-te cu un tip urât, dar bogat
- nu uita să apari periodic în tabloide, preferabil cu sânii goi sau în tanga, doar toată lumea vrea să îţi vadă colăceii revărsători în mâinile cititorilor avizi de prin autobuze
Am o singură dorinţă în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a mass-media. Ştiţi cum sunt titlurile agresiv-psihedelice ale tabloidelor?
Iată cine se iubeşte cu Elena Băsescu!
Uite cine o pupă pe Romaniţa!
Ce bine arată şoferul Monicăi!
Simona, cine e bărbatul cu care te-ai întâlnit marţi?
Uite cine o pupă pe Romaniţa!
Ce bine arată şoferul Monicăi!
Simona, cine e bărbatul cu care te-ai întâlnit marţi?
Odată şi odată, îmi doresc să văd într-un ziar, într-o gazetă sau revistă, în orice fel de publicaţie, un titlu mai mult sau mai puţin echivalent cu
EA este femeia inteligentă, realizată şi frumoasă care NU şi-a dobândit celebritatea prin sex, ci folosindu-şi mintea!!!
... dar probabil că aceste vise nu mi se vor împlini niciodată.
Screenshot
Dar nu mai bine te pui tu să citeşti nişte almanahe, să ştii că şi gramatica se poate cucerii? Deşi, la modul cum evoluează lucrurile, îţi poate lua o ontreagă viaţă...
Păi serios, şi eu mai greşesc, dar pe bannerul asta sunt 2 linii de text şi nici ălea să nu fie corecte? Vanghelii, Obame din Zăbrăuţi ce sunteţi! Sau mai bine să spun sunte-ţi?
Să dezbatem serios!
AcasăTV loveşte din nou cu o dezbatere senzaţională. Dan Diaconescu Direct, Magda şi Elodia mor de ciudă că nu s-au gândit ei la aşa ceva înainte! Click, CanCan şi Libertatea se grăbesc să facă loc pe site-uri şi în ediţiile print pentru o mega-ştire. Sânii Monicăi Columbeanu, ai Simonei Sensual şi ai Oanei Zăvoranu stau să fie daţi la o parte de pe primele pagini, pentru un subiect fierbinte!
Cum, nu ştiţi despre ce e vorba? Mihai Petre îşi botează căţelul şi AcasăTV este siteul pe care chiar VOI puteţi da sugestii! Da, aţi înţeles bine! Mihai Petre şi Elwira [serios, ăştia sunt tipul din juriul Dansez pentru tine! şi nevastă-sa] îşi vor putea numi căţelul după sugestiile voastre. Nu pierdeţi ocazia!
Chiar el a declarat că ar fi vrut să îi spună Chewbacca, la fel ca numele maimuţei din Star Wars [care nu era maimuţă, că wookie, dar se iartă pentru că probabil Mihai Petre nu e tocilar]. Eu însă cred că e mai important ce credem noi. Noi, marele public... Doamne, îmi dau lacrimile când mă gândesc că s-ar putea ca numele propus de mine să fie ales, că peste ani şi ani mă voi lăuda la nepoţi că eu l-am botezat pe Penibiluţ, câinele-vedetă din a 235364676234123-a telenovelă produsă Acasă!
Şi, din inimioara mea bună, am spus că merită şi voi să aveţi această şansă! Aşteptăm cu nerăbdare şi un copil al celebrului cuplu. Dacă nu dai mai departe, jur că nu ai inimă!
PS: Şi Mircea Solcanu are un căţeluş exact la fel. La naiba, cred că îmi voi cumpăra şi eu unul!
Cum, nu ştiţi despre ce e vorba? Mihai Petre îşi botează căţelul şi AcasăTV este siteul pe care chiar VOI puteţi da sugestii! Da, aţi înţeles bine! Mihai Petre şi Elwira [serios, ăştia sunt tipul din juriul Dansez pentru tine! şi nevastă-sa] îşi vor putea numi căţelul după sugestiile voastre. Nu pierdeţi ocazia!
Chiar el a declarat că ar fi vrut să îi spună Chewbacca, la fel ca numele maimuţei din Star Wars [care nu era maimuţă, că wookie, dar se iartă pentru că probabil Mihai Petre nu e tocilar]. Eu însă cred că e mai important ce credem noi. Noi, marele public... Doamne, îmi dau lacrimile când mă gândesc că s-ar putea ca numele propus de mine să fie ales, că peste ani şi ani mă voi lăuda la nepoţi că eu l-am botezat pe Penibiluţ, câinele-vedetă din a 235364676234123-a telenovelă produsă Acasă!
Şi, din inimioara mea bună, am spus că merită şi voi să aveţi această şansă! Aşteptăm cu nerăbdare şi un copil al celebrului cuplu. Dacă nu dai mai departe, jur că nu ai inimă!
PS: Şi Mircea Solcanu are un căţeluş exact la fel. La naiba, cred că îmi voi cumpăra şi eu unul!
O-o!
Cică pe la noi prin Ardeal se fac ouă ecologice. Partea mai faină decât orice banc cu Năstase pe care l-aş putea face este că găinile din fermă sunt îngrijite atent, astfel încât să nu li se provoace niciun stress. Voi vă daţi seama cum poate fi ca nişte oameni să-ţi asigure spaţiu e somn şi de recreere, ca tu să-ţi ocupi ziua cotcodăcind cu suratele şi făcând sex?
În alte ştiri, un bărbat a distrus cu ciocanul jumătate din bancomatele din Simeria. Chestie care nu mă afectează prea tare, având în vedere că eu nici nu ştiam că există vreun bancomat în Simeria.
[realitatea.net]
În alte ştiri, un bărbat a distrus cu ciocanul jumătate din bancomatele din Simeria. Chestie care nu mă afectează prea tare, având în vedere că eu nici nu ştiam că există vreun bancomat în Simeria.
[realitatea.net]
Everybody loves Yoda
Şi pentru cine nu s-a prins, iaca video de pe youtube, să vă culturalizaţi şi voi:Twestival
Susţin şi sper că şi merg la Twestival! Dacă ai vreo legătură cu onlineul clujean sau dacă vrei numai să participi la o întâlnire interesantă pe 12 februarie, check out this link.
Cu copilu'
Andreea Bănică va cânta cu copilul în braţe, titrează evz.ro
Şi ce? La colţul străzii nu sunt destule care cântă cu copilul în braţe?
Şi ce? La colţul străzii nu sunt destule care cântă cu copilul în braţe?
Romantism şi kitsch
Se apropie Ziua Îndrăgostiţilor, care probabil va fi şi în anul acesta o reiterare a super-tradiţiilor de sorginte americană privind facilitarea comunicării interpersonale prin intermediul inimioarelor, ursuletzilor roz şi brelocurilor de 1 leu care strigă "I love you!". Şi cu această ocazie aş vrea să fac cunoscute marelui public (cei 20 de vizitatori zilnici care încă mai au chef de comentariile mele) că urăsc ceea ce a ajuns romantismul contemporan.
Zilele trecute era ceva film la televizor (la ora 8, deci nu era genul ăla de film), în care o tipă îi cedează unuia şi îl sărută. În scena următoare, pac-pac, fac sex înconjuraţi de lumânări. Lăsând la o parte faptul că ar fi luat cel puţin o oră-două până ar fi aprins sutele de lumânări din camera respectivă... cine face filmele astea? Cine ne bombardează cu toate reclamele idioate care promovează numai kitschurile?
Valentine's Day este exemplul perfect: o zi în care, chiar dacă în general eşti bizon/cocalar, poţi să-i declari iubire eternă piţipoancei (care, dacă a citit-o măcar pe Sandra Brown, va fi extaziată) şi eventual să primeşti şi ceva free sex.*
Sigur că mi-am amintit şi de fetele de la femina.ROL.ro, care au fost prompte şi au scos un articol despre Cina în doi de Valentine's Day, aşa că le citez din nou:
ciudată misterioasă şi sexy!
Dar, să dăm Cezarului ce e al Cezarului! Piţipoancele s-au combinat de mult, cu tot cu replicile astea jenibile şi cu declaraţiile de iubire luate de pe net de ziua lu' Vali. Aşa că noi, cei care ne credem mai presus de 14 februarie, ciocu' mic, că ei sunt la putere!
*Free as in beer, not as in freedom of speech, deci tocmai opus Linuxului - ceea ce dovedeşte şi de ce programatorilor nu le place Valentine's.
Zilele trecute era ceva film la televizor (la ora 8, deci nu era genul ăla de film), în care o tipă îi cedează unuia şi îl sărută. În scena următoare, pac-pac, fac sex înconjuraţi de lumânări. Lăsând la o parte faptul că ar fi luat cel puţin o oră-două până ar fi aprins sutele de lumânări din camera respectivă... cine face filmele astea? Cine ne bombardează cu toate reclamele idioate care promovează numai kitschurile?
Valentine's Day este exemplul perfect: o zi în care, chiar dacă în general eşti bizon/cocalar, poţi să-i declari iubire eternă piţipoancei (care, dacă a citit-o măcar pe Sandra Brown, va fi extaziată) şi eventual să primeşti şi ceva free sex.*
Sigur că mi-am amintit şi de fetele de la femina.ROL.ro, care au fost prompte şi au scos un articol despre Cina în doi de Valentine's Day, aşa că le citez din nou:
In restaurant aseaza-te in fata lui, de preferinta cu spatele catre o fereastra. Astfel tu vei sta in penumbra, iar el va fi luminat complet si usor de vazut. Misterul il va incita.Bravos, Zorro! Stai în peumbră şi urmăreşte ca şoimii, dacă nu cumva se uită la fundul chelneriţei. Fii
Barbatul care te invita la el acasa e un tip care e dispus sa te primeasca si in intimitatea lui.Şmechero! Pe asta ai eufemizat-o...
Cina va fi doar un pretext pentru a-l ademeni cat mai usor in patul tau. Cu siguranta nu vei astepta prea mult ca el sa iti pice in "plasa".Ce spuneam de free sex?
Dar, să dăm Cezarului ce e al Cezarului! Piţipoancele s-au combinat de mult, cu tot cu replicile astea jenibile şi cu declaraţiile de iubire luate de pe net de ziua lu' Vali. Aşa că noi, cei care ne credem mai presus de 14 februarie, ciocu' mic, că ei sunt la putere!
*Free as in beer, not as in freedom of speech, deci tocmai opus Linuxului - ceea ce dovedeşte şi de ce programatorilor nu le place Valentine's.
Blondă
Am petrecut o parte serioasă din vacanţa asta fără Internet, având la îndemnână numai televizorul de la bunica mea. Lăsând la o parte ştirile, în timpul cărora îmi înfundam urechile cu căşti - chestie care nu prea a ajutat, având în vedere că şi 2 secunde dacă mi le scoteam auzeam ori de Gorbunov ori de băbuţa hipertensivă care a murit pentru că doctorii au tot plimbat-o de la un spital la altul.
Dar cea mai bună fază pe care am văzut-o zilele astea a fost o ediţie a emisiunii Te pui cu blondele?, unde un misogin infect îşi dădea cu părerea în ceea ce priveşte inteligenţa, viaţa sexuală, profesia şi nimicnicia doamnelor şi domnişoarelor din platou. Şi ceea ce mi s-a părut de-a dreptul genial la emisiune, a fost cum captiva ea exact tipologiile neaoşe de oameni. Concurentul, un tip mai degrabă scos din Caragiale, bineînţeles că afişa o atitudine de-a dreptul superbă: nu ajunge că vii să iei bani, dacă între timp ai ocazia şi de a-ţi bate joc de nişte oameni.
Şi astfel, deşi nu este intenţia mea de a le apăra pe concurentele din platou, nefiind ele tocmai clonele lui Einstein, s-au trezit că li se adresează diverse apelative: sunteţi nişte nimicuri, n-aveţi logică, eşti cea mai uşoară femeie. Însă insultele cele mai drăguţe au fost două la număr:
1. la întebarea "Când a fost construit primul miriapod peste Dâmboviţa", deşteptul şi-a dat seama că e o capcană şi a început să le explice blondelor că miriapodul este o insectă, la fel ca şi ele. FAIL! Băiatule, insectele au 3 segmente de corp, miriapozii au mai multe. Recte, nu sunt tocmai insecte, ci animale - inferioare, ce-i drept, dar animale.
2. referindu-se la ceva răspunsuri greşite: Câtă inculţenie!
Nici cu cultura nu o ducea prea bine tipul, ceea ce a dovedit prin plasarea personajului Nae Caţavencu în comedia O noapte furtunoasă. Vocabularul, nici ăla nu îi era prea grozav: "fetele astea sunt spicuite" în loc de spilcuite.
Şi oameni ca ăştia pleacă acasă cu aproape 1000 de lei (noi), morala făcută de televizor fiind din nou deasupra oricăror critici: "Ai inculţenie? Eşti nesimţit şi vrei să te vezi la televizor? Vrei să ajuţi la construirea unei generaţii noi, de mini-misogini? Noi te plătătim! Şi încă te plătim destul de bine..."
Dar cea mai bună fază pe care am văzut-o zilele astea a fost o ediţie a emisiunii Te pui cu blondele?, unde un misogin infect îşi dădea cu părerea în ceea ce priveşte inteligenţa, viaţa sexuală, profesia şi nimicnicia doamnelor şi domnişoarelor din platou. Şi ceea ce mi s-a părut de-a dreptul genial la emisiune, a fost cum captiva ea exact tipologiile neaoşe de oameni. Concurentul, un tip mai degrabă scos din Caragiale, bineînţeles că afişa o atitudine de-a dreptul superbă: nu ajunge că vii să iei bani, dacă între timp ai ocazia şi de a-ţi bate joc de nişte oameni.
Şi astfel, deşi nu este intenţia mea de a le apăra pe concurentele din platou, nefiind ele tocmai clonele lui Einstein, s-au trezit că li se adresează diverse apelative: sunteţi nişte nimicuri, n-aveţi logică, eşti cea mai uşoară femeie. Însă insultele cele mai drăguţe au fost două la număr:
1. la întebarea "Când a fost construit primul miriapod peste Dâmboviţa", deşteptul şi-a dat seama că e o capcană şi a început să le explice blondelor că miriapodul este o insectă, la fel ca şi ele. FAIL! Băiatule, insectele au 3 segmente de corp, miriapozii au mai multe. Recte, nu sunt tocmai insecte, ci animale - inferioare, ce-i drept, dar animale.
2. referindu-se la ceva răspunsuri greşite: Câtă inculţenie!
Nici cu cultura nu o ducea prea bine tipul, ceea ce a dovedit prin plasarea personajului Nae Caţavencu în comedia O noapte furtunoasă. Vocabularul, nici ăla nu îi era prea grozav: "fetele astea sunt spicuite" în loc de spilcuite.
Şi oameni ca ăştia pleacă acasă cu aproape 1000 de lei (noi), morala făcută de televizor fiind din nou deasupra oricăror critici: "Ai inculţenie? Eşti nesimţit şi vrei să te vezi la televizor? Vrei să ajuţi la construirea unei generaţii noi, de mini-misogini? Noi te plătătim! Şi încă te plătim destul de bine..."
Sărbătoare
Apropo de chefuri, de petreceri şi aniversări, azi e Ziua Mondială a Zonelor Umede. Ceea ce dovedeşte că şi ecologiştii au simţul umorului.
Măcar odată pă lună
Am zis odată pă lună să ducem o viaţă bună! ... sau oricând are cineva majorat cu de toate. Reacţiile de după cheful meu au fost foarte bune, nu ştiu dacă din bun simţ şi diplomaţie sau dacă chiar s-a simţit lumea bune, dar cel puţin mie mi s-a părut reuşit. De fapt, mai reuşit nici că se putea!
Din 50 de invitaţi au venit 23, dar ăia ce au venit, au chefuit ca la carte. Părinţii mei au plecat pe la 10 şi jumătate, după ce au făcut o serie de poze cuminţele, cât încă ne stăteau frezele cum trebuie la toată lumea, cât încă bluziţele nu erau şifonate, cât nu transpirase nimeni şi toţi aveam sub alcoolemia sub limita legală. Aşa că m-am plimbat printre cei prezenţi cam ca la mare, când te jecmănesc unii de 5 lei pentru o poză cu un animăluţ drăguţ, sau cu un decor kitsch. De data asta, eu eram animăluţul... Prefer să nu folosesc expresia de "poze cu maimuţa", că oarecum a căpătat alt sens de-a lungul timpului.
Aşadar, iaca minunaţi-vă de cevaşilea poze de hi5:
cu bunoacele de Ale şi Ale, care precis că dacă ar uploada astea pe hi5, ar primi milioane de commenturi cu "ce bune suntetz :X:X:X :*:*:*"
cu o mică parte din clasa a XI-a MI1, dragii de noi: Dan, Cristina aka Kikki, Ale, eu şi Ale. În a doua poză mai apare şi Mihai. Lăsaţi că peste ani şi ani, la el vom merge să ne pună la loc oasele, inimile, ficatul şi plămânii bolnavi şi ce bine va fi să avem o pilă! A treia poză e cu moldoveanul meu de Republică preferat, Dorin, şi cu Drăgo, care este muzul meu în ceea ce priveşte revista şcolii.
şi cu doi băieţi aaalbi (dar în suflet albi şi negri, desigur), Miclea (cel cu amigdalele) şi Mircea. De fapt, dacă mă gândesc bine, împreună facem un steag destul de frumos, nu?
spuneam de alb, de alb şi negru, aşa că să continuăm cu negru: Petra (cea cu privire intensă), Cristina, eu, Dali şi Kiki.
and last but not least, uite cum l-am ajuns la înălţime pe Gegiu
Sigur că situaţia se schimbă după tort, când vin părinţii mei pentru a doua oară cu aparatul de fotografiat, şi toţi cântam de ne dureau plămânii. Asta deşi trecuse pe la noi două organe de poliţie, insistând să dăm mai încet sau să ascultăm salsa, care nu are başi, că nu poate dormi de noi nenea de vis-a-vis. Ce să-i faci? El când a avut 18 ani a făcut linişte?
Şi atunci rocării au spus stop. Prea mult house, prea mult timp fără dat din cap. Aşa că ne-am apucat de învârtit plete (severe headbanging), ceea ce i-a cam aşezat pe scaun pe colegii mei... Cu excepţia lui Drăgo, care a încercat şi el să intre în atmosferă, dar s-a lăsat păgubaş după vreo două minute, amintindu-şi probabil că îţi ia ani de experienţă să stăpâneşti cum trebuie Master of Puppets. Dar las poza să-şi vorbească cele 1000 de cuvinte:
Apropo, din punctul de vedere al eleganţei, e cam greu să dai din cap pe tocuri şi cu mărgele la gât. Totuşi, să zicem că aveam un echilibru destul de bun... Destul de satisfăcută de experienţă, i-am făcut semn lui Cheţea, manelist convins şi unul dintre sunetişti/invitaţi că poate să pună şi piese normale. Şi nu a ezitat:
Mda... houseul a ridicat ceva mai multă lume în picioare. Şi, la cererea expresă a lui Victor, am pus şi vreo două-trei manele. Aici e ceva mai delicată problema, având în vedere că m-am ales cu nişte poze destul de compromiţătoare imaginii mele "publice", în care ai zice că sunt vreo rudă de-a Magdei Ciumac. Apropo, tipul de pe jos, din prima poză, ascultă AC/DC... Singurul care a ieşit cu reputaţia nepătată de aici e Cheţea (a doua poză), care, după cum ziceam, şi aşa e destul de manelist.
Sigur că, probabil observând că aparatul de fotografiat din mâna vigilentă a mamei îi cam ţinea pe băieţi la o pârtie de 2 metri faţă de mine, ai mei au plecat şi gata cu pozele... Ce mai am interesant prin calculator sunt poze făcute cu telefonul lui Mircea şi care conţin imagini şocante cu doi colegi de-ai mei care fac striptease la chiloţi (anonimi aici, deoarece nu am avut ocazia să îi întreb dacă vor să se vadă dezbrăcaţi pe net).
A fost mult mai bine decât aş fi crezut. Sunt sigură că peste ani şi ani, când voi fi plină de riduri şi băieţii vor sta la 2 metri de mine nu pentru că e mama vigilentă lângă ei, ci pentru că îmi va scârţâi prea tare scaunul-balansoar... atunci îmi voi aminti cu mare plăcere de majoratul meu. De asemenea, sper ca toţi cei care aveţi de gând să vă ţineţi majoratele de acum încolo, să vă simţiţi la fel de împliniţi şi de fericiţi după terminarea lui, aşa cum m-am simţit şi eu.
Din 50 de invitaţi au venit 23, dar ăia ce au venit, au chefuit ca la carte. Părinţii mei au plecat pe la 10 şi jumătate, după ce au făcut o serie de poze cuminţele, cât încă ne stăteau frezele cum trebuie la toată lumea, cât încă bluziţele nu erau şifonate, cât nu transpirase nimeni şi toţi aveam sub alcoolemia sub limita legală. Aşa că m-am plimbat printre cei prezenţi cam ca la mare, când te jecmănesc unii de 5 lei pentru o poză cu un animăluţ drăguţ, sau cu un decor kitsch. De data asta, eu eram animăluţul... Prefer să nu folosesc expresia de "poze cu maimuţa", că oarecum a căpătat alt sens de-a lungul timpului.
Aşadar, iaca minunaţi-vă de cevaşilea poze de hi5:
cu bunoacele de Ale şi Ale, care precis că dacă ar uploada astea pe hi5, ar primi milioane de commenturi cu "ce bune suntetz :X:X:X :*:*:*"
cu o mică parte din clasa a XI-a MI1, dragii de noi: Dan, Cristina aka Kikki, Ale, eu şi Ale. În a doua poză mai apare şi Mihai. Lăsaţi că peste ani şi ani, la el vom merge să ne pună la loc oasele, inimile, ficatul şi plămânii bolnavi şi ce bine va fi să avem o pilă! A treia poză e cu moldoveanul meu de Republică preferat, Dorin, şi cu Drăgo, care este muzul meu în ceea ce priveşte revista şcolii.
şi cu doi băieţi aaalbi (dar în suflet albi şi negri, desigur), Miclea (cel cu amigdalele) şi Mircea. De fapt, dacă mă gândesc bine, împreună facem un steag destul de frumos, nu?
spuneam de alb, de alb şi negru, aşa că să continuăm cu negru: Petra (cea cu privire intensă), Cristina, eu, Dali şi Kiki.
and last but not least, uite cum l-am ajuns la înălţime pe Gegiu
Sigur că situaţia se schimbă după tort, când vin părinţii mei pentru a doua oară cu aparatul de fotografiat, şi toţi cântam de ne dureau plămânii. Asta deşi trecuse pe la noi două organe de poliţie, insistând să dăm mai încet sau să ascultăm salsa, care nu are başi, că nu poate dormi de noi nenea de vis-a-vis. Ce să-i faci? El când a avut 18 ani a făcut linişte?
Şi atunci rocării au spus stop. Prea mult house, prea mult timp fără dat din cap. Aşa că ne-am apucat de învârtit plete (severe headbanging), ceea ce i-a cam aşezat pe scaun pe colegii mei... Cu excepţia lui Drăgo, care a încercat şi el să intre în atmosferă, dar s-a lăsat păgubaş după vreo două minute, amintindu-şi probabil că îţi ia ani de experienţă să stăpâneşti cum trebuie Master of Puppets. Dar las poza să-şi vorbească cele 1000 de cuvinte:
Apropo, din punctul de vedere al eleganţei, e cam greu să dai din cap pe tocuri şi cu mărgele la gât. Totuşi, să zicem că aveam un echilibru destul de bun... Destul de satisfăcută de experienţă, i-am făcut semn lui Cheţea, manelist convins şi unul dintre sunetişti/invitaţi că poate să pună şi piese normale. Şi nu a ezitat:
Mda... houseul a ridicat ceva mai multă lume în picioare. Şi, la cererea expresă a lui Victor, am pus şi vreo două-trei manele. Aici e ceva mai delicată problema, având în vedere că m-am ales cu nişte poze destul de compromiţătoare imaginii mele "publice", în care ai zice că sunt vreo rudă de-a Magdei Ciumac. Apropo, tipul de pe jos, din prima poză, ascultă AC/DC... Singurul care a ieşit cu reputaţia nepătată de aici e Cheţea (a doua poză), care, după cum ziceam, şi aşa e destul de manelist.
Sigur că, probabil observând că aparatul de fotografiat din mâna vigilentă a mamei îi cam ţinea pe băieţi la o pârtie de 2 metri faţă de mine, ai mei au plecat şi gata cu pozele... Ce mai am interesant prin calculator sunt poze făcute cu telefonul lui Mircea şi care conţin imagini şocante cu doi colegi de-ai mei care fac striptease la chiloţi (anonimi aici, deoarece nu am avut ocazia să îi întreb dacă vor să se vadă dezbrăcaţi pe net).
A fost mult mai bine decât aş fi crezut. Sunt sigură că peste ani şi ani, când voi fi plină de riduri şi băieţii vor sta la 2 metri de mine nu pentru că e mama vigilentă lângă ei, ci pentru că îmi va scârţâi prea tare scaunul-balansoar... atunci îmi voi aminti cu mare plăcere de majoratul meu. De asemenea, sper ca toţi cei care aveţi de gând să vă ţineţi majoratele de acum încolo, să vă simţiţi la fel de împliniţi şi de fericiţi după terminarea lui, aşa cum m-am simţit şi eu.
Am doar 18 ani...
... şi acum mi i-am şi serbat, dar voi detalia mâine despre cheful de chef care a fost sâmbătă. Şi merită, că va fi cu de toate: poliţie, gagici, prieteni, băutură şi mâncare, striptease. Sună a manea? Nu chiar, pentru că nu s-a dat numai din fund, ci şi din plete.
Dar acum sunt prea obosită ca să scriu un post valid. Pe mâine, deci.
Dar acum sunt prea obosită ca să scriu un post valid. Pe mâine, deci.
Subscribe to:
Posts (Atom)