Acum vreo două săptămâni, am terminat o provocare de 30 de zile pe facebook, legată de 30 de piese cu diverse tematici, i.e., cântecul care mă face fericită, cel care mă face să dorm, cel care vreau să-mi fie cântat la nuntă şi aşa mai departe. Mi s-a părut o treabă foarte interesantă mai ales că poţi afla foarte multe despre o persoană din gusturile ei muzicale, iar 30 de cântece spun mult. O postare de blog însă spune mult mai mult, aşa că mi-a venit ideea să caut o provocare pentru blog, mânată fiind şi de dorinţa de a posta mai des. Deseori am inspiraţie, dar nu am subiecte, aşa că, timp de 30 de zile, vreau să vă dau să citiţi nişte lucruri interesante. Pe alocuri, nici mie nu îmi va fi prea uşor să le povestesc pe toate, dar totuşi, să începem.
Prima zi a provocării era după cum urmează:
Semestrul mi-e plin de activitate, de la mers, pe cât posibil, la toate cursurile, seminariile şi laboratoarele (fac facultatea asta serios!). Da, am lipsit la unele cursuri, însă la cele la care am lipsit am fost în general plecată din localitate (cu proiectul Viitor Inginer, cu care am corupt tineretul transilvănean să vină la Poli) sau cu baiuri prin oraş. În semestrul acesta, nu am lipsit niciodată ca să dorm sau "de lene", aşa cum am făcut semestrul trecut. Pe lângă asta, activitatea la OSUT, eventualele ieşiri prin PHI18 cu prietenii, mersul la sală de 3-4 ori pe săptămână, somn cât să fiu în stare de ceva a doua zi... toate îmi ocupă timpul până la 101%.
Am păţit, mai demult, ca din cauza programului şi a stresului, să îndepărtez oameni dragi. Şi, la momentul de faţă, să încerc să am o relaţie ar rezulta mai degrabă într-un eşec imens. Poate după a doua sesiune îmi voi revizui atitudinea, însă deocamdată... Cum e viaţa single pentru mine? Bună. Ca orice lucru pe care l-am făcut vreodată, îl epuizez la maxim până trec la următoarea fază. :)
Prima zi a provocării era după cum urmează:
Your current relationship. If single, describe how single life is.Citisem undeva, sau probabil am văzut la una din conferinţele TED, o teorie foarte interesantă despre cum fericirea e sintetică. Adică nu depinde doar de contextul în care ne aflăm, ci mai mult de capacitatea noastră înnăscută de a vedea lucrurile într-un mod pozitiv. Aşadar, normal că voi spune că sunt single pentru că îmi place/îmi convine/mi-e bine să fiu single la momentul de faţă. Dar am şi argumente. În primul rând că am intrat, începând cu facultatea, într-o perioadă foarte algomerată şi foarte stresantă a vieţii, la care abia acum încep să mă adaptez cu adevărat.
Semestrul mi-e plin de activitate, de la mers, pe cât posibil, la toate cursurile, seminariile şi laboratoarele (fac facultatea asta serios!). Da, am lipsit la unele cursuri, însă la cele la care am lipsit am fost în general plecată din localitate (cu proiectul Viitor Inginer, cu care am corupt tineretul transilvănean să vină la Poli) sau cu baiuri prin oraş. În semestrul acesta, nu am lipsit niciodată ca să dorm sau "de lene", aşa cum am făcut semestrul trecut. Pe lângă asta, activitatea la OSUT, eventualele ieşiri prin PHI18 cu prietenii, mersul la sală de 3-4 ori pe săptămână, somn cât să fiu în stare de ceva a doua zi... toate îmi ocupă timpul până la 101%.
Am păţit, mai demult, ca din cauza programului şi a stresului, să îndepărtez oameni dragi. Şi, la momentul de faţă, să încerc să am o relaţie ar rezulta mai degrabă într-un eşec imens. Poate după a doua sesiune îmi voi revizui atitudinea, însă deocamdată... Cum e viaţa single pentru mine? Bună. Ca orice lucru pe care l-am făcut vreodată, îl epuizez la maxim până trec la următoarea fază. :)
