A 14-a zi din provocare se referă la prima mea amintire. Şi, sinceră să fiu, probabil nici nu e o amintire propriu-zisă, ci ceva achiziţionat pe parcurs pe baza pozelor şi poveştilor. Totuşi, sunt destul de convinsă că amintirea e veridică.
Aveam un leagăn agăţat de grinda şopronului, în curtea bunicii mele din partea tatălui, numai bună pentru copii mici. Şi trebuie să fi avut vreo 3 ani când mă legănam odată şi l-am văzut pe străbunicul meu venind de la poartă spre intrarea în casă. Trebuie menţionat că străbunicul meu era un om foarte elegant, care, la o vârstă mai mult decât respectabilă, nu umbla niciodată nebărbierit sau cu haine rele. L-am văzut atunci, cu pălărie (elegantă, din aceea de tip fedora) şi cu bastonul, bătrân dar drept şi demn, umblând încet dar având aerul acela interesant al oamenilor în vârstă care au văzut multe, au citit multe şi au multe de spus. Amintirea mea se opreşte însă aici, şi am un gol destul de mare până la alte amintiri din fragedă pruncie. Cu toate astea, mă reîntorc cu drag la această amintire, mai ales că străbunicul meu a murit când eram foarte mică şi mi s-au spus foarte multe despre el. Pe lângă asta, cele câteva imagini au, în mintea mea, un aspect prăfuit şi colorat în sepia, dar simplul fapt că ele există mi se pare interesant.
Aveam un leagăn agăţat de grinda şopronului, în curtea bunicii mele din partea tatălui, numai bună pentru copii mici. Şi trebuie să fi avut vreo 3 ani când mă legănam odată şi l-am văzut pe străbunicul meu venind de la poartă spre intrarea în casă. Trebuie menţionat că străbunicul meu era un om foarte elegant, care, la o vârstă mai mult decât respectabilă, nu umbla niciodată nebărbierit sau cu haine rele. L-am văzut atunci, cu pălărie (elegantă, din aceea de tip fedora) şi cu bastonul, bătrân dar drept şi demn, umblând încet dar având aerul acela interesant al oamenilor în vârstă care au văzut multe, au citit multe şi au multe de spus. Amintirea mea se opreşte însă aici, şi am un gol destul de mare până la alte amintiri din fragedă pruncie. Cu toate astea, mă reîntorc cu drag la această amintire, mai ales că străbunicul meu a murit când eram foarte mică şi mi s-au spus foarte multe despre el. Pe lângă asta, cele câteva imagini au, în mintea mea, un aspect prăfuit şi colorat în sepia, dar simplul fapt că ele există mi se pare interesant.
