Contrar a ceea ce cred majoritatea cititorilor mei, care s-au obişnuit cu stilul acid şi remarcile răutăcioase, nu sunt întotdeauna Gică Contra. Tema de astăzi este legată de muzica mainstream contemporană şi ceea ce cred eu despre ea. Sinceră să fiu, nu sunt foarte multe de zis.
În primul rând, cea mai bună muzică pe care am ascultat-o nu era contemporană şi nici foarte mainstream. Îmi place foarte mult să ascult rock classic, chiar şi metale grele de tot soiul, oldies but goldies, astea fiind în general piese cu mult mult feeling, cu mesaj şi cu instrumentaţie. Trupa mea preferată este Opeth, tocmai datorită combinaţiei între intensitatea melodiei, variaţia ritmului şi versurile de-a dreptul poetice. Tot între preferate mi se numără şi Queensrÿche, pentru că sunt ai naibii de expresivi, mergând până la recuzită ca să îşi spună povestea. De la noi îmi place Luna Amară şi Cargo, iar, în rest, depinde de starea în care mă aflu dacă aleg ceva spurcat (Slayer, Testament şi alte trupe pe care mama, care îmi citeşte blogul, n-are rost să le caute pe google că nu e aşa interesant) sau ceva liniştit (Red Hot Chilli Peppers, Scorpions), ceva clasic şi puternic ca Aerosmith sau Metallica sau ceva mai zbenguicios ca Placebo sau Wintersun.
Însă, mă repet, nu sunt Gică Contra. Ascult foarte multă muzică mai slabă din punct de vedere calitativ şi pe care o voi uita complet în 2-3 ani. O ascult pentru că, în general, e muzică alertă şi bună de dansat. În sesiune îmi pun OneFM în VLC, pentru că muzica lor are un ritm bun pentru învăţat şi nu mă duce niciodată pe gânduri, aşa cum o fac unele piese de prin playlistul meu calitativ. Ascult muzică mainstream ca să fiu la curent cu ce se mai pune prin PHI18, să văd ce mai scot românii (care, din câte am înţeles, cam rup gura târgului european în materie de muzică, de la Inna încoace) sau pur şi simplu când am chef de dansat aiurea prin casă. Uneori fac mici obsesii de câteva zile, în care aceeaşi piesă nou apărută o ascult aproape încontinuu (am trecut prin asta cu Fly Project - Goodbye, Don Diablo & Dragonette - Animale, Far East Movement - Like a G6, şi Deepside Deejays - Never be alone, încă sunt acolo cu E.T. al lui Katy Perry). Nu îmi place în mod deosebit Lady Gaga, deşi în materie de stil vestimentar şi look al vedetelor, pare să dea tonul. Sunt câteva piese care mă calcă pe nervi ceva de groază (J.Lo & Pitbull - On the floor, Jessie J - Price Tag, Black Eyed Peas - The Time), dar şi piese pe care le citez în mod frecvent, ca Sak Noel - Loca People. Ascult chestii făcute pentru mişcare, ca Lucenzo - Vem dancar kuduro, Kesha - Blow, Afrojack - Take Over Control, Sasha Lopez - All my people, Nick Kamarera & Mike Diamondz - Thailanda, Narcotic Sound - Danca Bonito, ROA - Ne place şi multe altele. Ce trebuie menţionat, totuşi, e că în cazul muzicii comerciale nu pot să îmi stabilesc preferaţi, pentru că majoritatea trupelor scot una sau două piese şi apoi se scufundă în anonimat, iar cele care rămân în faţă mai mult timp se... "strică".
Numa' bine până mâine şi multe audiţii plăcute.
În primul rând, cea mai bună muzică pe care am ascultat-o nu era contemporană şi nici foarte mainstream. Îmi place foarte mult să ascult rock classic, chiar şi metale grele de tot soiul, oldies but goldies, astea fiind în general piese cu mult mult feeling, cu mesaj şi cu instrumentaţie. Trupa mea preferată este Opeth, tocmai datorită combinaţiei între intensitatea melodiei, variaţia ritmului şi versurile de-a dreptul poetice. Tot între preferate mi se numără şi Queensrÿche, pentru că sunt ai naibii de expresivi, mergând până la recuzită ca să îşi spună povestea. De la noi îmi place Luna Amară şi Cargo, iar, în rest, depinde de starea în care mă aflu dacă aleg ceva spurcat (Slayer, Testament şi alte trupe pe care mama, care îmi citeşte blogul, n-are rost să le caute pe google că nu e aşa interesant) sau ceva liniştit (Red Hot Chilli Peppers, Scorpions), ceva clasic şi puternic ca Aerosmith sau Metallica sau ceva mai zbenguicios ca Placebo sau Wintersun.
Însă, mă repet, nu sunt Gică Contra. Ascult foarte multă muzică mai slabă din punct de vedere calitativ şi pe care o voi uita complet în 2-3 ani. O ascult pentru că, în general, e muzică alertă şi bună de dansat. În sesiune îmi pun OneFM în VLC, pentru că muzica lor are un ritm bun pentru învăţat şi nu mă duce niciodată pe gânduri, aşa cum o fac unele piese de prin playlistul meu calitativ. Ascult muzică mainstream ca să fiu la curent cu ce se mai pune prin PHI18, să văd ce mai scot românii (care, din câte am înţeles, cam rup gura târgului european în materie de muzică, de la Inna încoace) sau pur şi simplu când am chef de dansat aiurea prin casă. Uneori fac mici obsesii de câteva zile, în care aceeaşi piesă nou apărută o ascult aproape încontinuu (am trecut prin asta cu Fly Project - Goodbye, Don Diablo & Dragonette - Animale, Far East Movement - Like a G6, şi Deepside Deejays - Never be alone, încă sunt acolo cu E.T. al lui Katy Perry). Nu îmi place în mod deosebit Lady Gaga, deşi în materie de stil vestimentar şi look al vedetelor, pare să dea tonul. Sunt câteva piese care mă calcă pe nervi ceva de groază (J.Lo & Pitbull - On the floor, Jessie J - Price Tag, Black Eyed Peas - The Time), dar şi piese pe care le citez în mod frecvent, ca Sak Noel - Loca People. Ascult chestii făcute pentru mişcare, ca Lucenzo - Vem dancar kuduro, Kesha - Blow, Afrojack - Take Over Control, Sasha Lopez - All my people, Nick Kamarera & Mike Diamondz - Thailanda, Narcotic Sound - Danca Bonito, ROA - Ne place şi multe altele. Ce trebuie menţionat, totuşi, e că în cazul muzicii comerciale nu pot să îmi stabilesc preferaţi, pentru că majoritatea trupelor scot una sau două piese şi apoi se scufundă în anonimat, iar cele care rămân în faţă mai mult timp se... "strică".
Numa' bine până mâine şi multe audiţii plăcute.
