Marionete și glume de oftică


Clipul franțuzesc cu marionete ironice la adresa românilor e vechi de o săptămână. Asta înseamnă că e atât de vechi, încât nu mai are de ce să bântuie ziarele online, și totuși o face. Cel mai probabil o face din cauza unor comentatori avizi de scandal și a unor supărăcioși cronici, care aplică un dublu standard de tipul “frate, e de râs când scoțienii sunt zgârciți, evreii sunt bogați, francezii sunt lași, somalezii sunt nehrăniți, iar americanii sunt grași și proști, dar când românii sunt cerșetori, așa ceva nu se mai poate!”

Mă enervează oamenii care nu au simțul autoironiei. Da, în viața reală, am văzut mai multe reclame la produse anti-păduchi la francezi decât la noi. De altfel, am citit pe Internet cum că până și saloanele de top de la ei au în ofertă tariful pentru despăduchere. Da, în viața reală nu suntem cu toții cerșetori, hoți, cocalari. Da, Parisul e plin de “homeleși”. Dar nici lița nu a fost inventată când doi scoțieni au găsit simultan un penny, nici cântarul somalez nu afișează, în loc de 30 kg, “Urcați-vă pe rând.” Faceți diferența între glume și realitate. Aș fi jignită dacă un prezentator francez ar spune că toți românii sunt păduchioși cerșetori, dar când o face o marionetă într-un show de glume... las-o moartă.

Plus că și-au bătut mai mult joc de francezii lor decât de români. Johnny Hallyday a sărit și el ca ars, că de ce au zis ăia că are nevoie de cască de ureche, de prompter, de sufleur și de dublură pe scenă? Da' Jacques Chirac le-o fi comentat pe Internet?