Prin Paris


Dacă ultimul post, cel de săptămâna trecută, compara obiectivele-vedetă din acea săptămână, am să trec acum la alte două comparații. Una dintre ele este legată de micuța mea ceartă cu Luvrul și anume consider că Musee d’Orsay e un muzeu de artă care îmi vorbește mult mai mult mie, ca profană, decât o face Luvrul. Probabil din același motiv vechi al meu cu calitatea deasupra cantității. Orsay e aerisit, clădirea e frumoasă și obiectele de artă sunt frumoase și mai ales puse în valoare prin rame frumoase, plasare în spațiu și așezare pe categorii.

A doua comparație este între cele două parcuri de distracții pe care le-am vizitat, Disneyland (duminică) și Parc Asterix (miercuri). Ei bine, Disneylandul, pe lângă faptul că este enorm de scump (~230E pentru trei persoane, incluzând intrare, transport și mâncarea de acolo), este destul de diferit față de Disneylandul pe care mi-l imaginam. Orășelul arată superb, dar, privind mai în detaliu, la fiecare clădire, am fost dezamăgită să văd mult mai multe restaurante și magazine de suveniruri decât efectiv atracții. Mă așteptam să mă dau în multe caruseluri, să fie prințese, să fie câte o aventură fantastică la fiecare 2-3 căsuțe. În schimb, la fiecare 2-3 căsuțe era câte un magazin cu aceleași suveniruri scumpe sau un restaurant cu specificul zonei (adică în FronteerLand erau restaurante de tip wild west, în DiscoveryLand erau cu tentă futuristă etc.). Nu l-am văzut pe Mickey nici măcar odată, însă a fost o paradă tare frumoasă cu personaje din filmele Disney, pe care am văzut-o cu soră-mea și am schimbat câteva răutăcisme tipice (că Aurora arată a travestit, că prințul lui Cenușăreasa e cam gayuț etc.).

Mi-a plăcut mai mult Parc Asterix. E drept că mai puțină lume a auzit de Asterix și Obelix decât de Disney și probabil că eu și soră-mea avem o cunoștiință mai mare decât media a celor două personaje, având în vedere că prin tinerețile noastre am citit toată colecția de comic-uri Asterix de la bibilioteca Centrului Cultural Francez. Și totuși, deși am văzut și în Parc Asterix magazine și vreo 3-4 restaurante, parcă proporția de atracții a fost mult mai mare. Ne-am dat în toate caruselele, exceptând ăla mare și groaznic care te dă peste cap de patru ori. Am fost prin fiecare colțișor de parc și peste tot erau surprize plăcute: show-ul legionarilor romani, show-ul de dresaj de delfini (care a fost awesome, n-am văzut așa ceva în viața mea), Asterix, Obelix, Panoramix și Cacofonix ca personaje cu care puteai să îți faci poze... O altă surpriză a fost faptul că montangne-russe-ul Tonnere de Zeus nu avea o pantă așa lină cum părea de la depărtare, ci mai degrabă un picaj de mare viteză. Știți pozele alea pe care vi le face în căderi când toată lumea țipă, iar apoi vi le arată și, dacă vreți, le cumpărați la prețuri piperate? Soră-mea a ieșit cu mutra de “Wooow ce faaaain ne distrăăăăăăm!”, în timp ce expresia mea zice: “O să murim. O să murim. O să MURIIIIIM!”. Senzații faine pe acolo.

Ne mai citim.