Nu am fost niciodată de acord cu ideea că tehnologia ar distruge noua generație. Orice invenție poate avea utilizatori buni sau răi, care o vor folosi în scopurile sale bune, respectiv rele. În definitiv, Oppenheimer e celebru pentru citatul pe care l-a reprodus din Bhagavad Gita la detonarea primei bombe atomice, șocat de adevărata amploare a descoperirilor sale, “I am become Death, the destroyer of worlds.” (”Sunt prefăcut în moarte, distrugătorul lumilor”). Dar, să revin asupra subiectului. Multă lume consideră smartphone-ul gadgetul ce va pune capăt inteligenței și culturii noii generații. Desigur, așa au fost și televizorul, playerele de muzică portabile, calculatorul... Dar, de data asta e sigur! Pentru că adolescenții și tinerii petrec atât de mult timp în fața smartphone-ului sau a tabletei, aparate ce combină interactivitatea calculatorului cu portabilitatea atât de căutată într-o lume ocupată, e clar că nu mai rămâne nici măcar un minut pe zi pentru creștere personală.
Fals. Cel puțin la mine este complet fals, pentru că am descoperit, de când am smartphone, o serie de lucruri ce îmi fac nu doar viața mai ușoară, dar mă ajută și la propria dezvoltare.
1. Twitter și de ce am “mutat șandramaua” acolo
Înainte să am cont pe Twitter, mă întrebam care poate fi utilitatea unei platforme care limitează într-atât interacțiunea? Nu tu galerii de poze ca pe facebook, nu tu libertate de exprimare vastă, ca pe bloguri, nici măcar muzică, sau ceva mai antrenant. Ei bine, adevărata putere a Twitter stă în oamenii cărora le dai follow (pe partea de câștig intelctual) și în rapiditatea cu care se pot trimite linkuri interesante (pe partea de dăruire intelectuală, ca să îi spunem așa).
Facebook nu e locul unde să cauți articole interesante sau lucruri inteligente. Pe Facebook se pierde aproape instantaneu un share inteligent către un articol, o campanie, un site sau o mișcare interesantă, îngropat între pozele cu botic în fața oglinzii, galeriilor de poze de la Revelion (toată lumea ține morțiș să arate cât de fain se distrează), check-in-urilor la cafeluță în mall cu prietenele ș.a.
Să presupunem că vreau să arăt mai multor oameni un link interesant. Pe Facebook, după cum spuneam, se ignoră. Pe blog trebuie să petrec cel puțin 30 de minute scriind ceva despre acel link, punând contextul, comentând sau pur și simplu motivând de ce l-am pus. Frumusețea Twitter este că limitarea la un număr de caractere duce la concizie. Nu pot motiva. Nu pot explica sau exemplifica. În maxim un minut am dat și altora ceva ce m-a făcut să mă simt mai bogată din punct de vedere intelectual. Atât și nimic mai mult.
2. Flipboard
Din același considerent, recomand tututor celor care au un smartphone (și mai ales o tabletă, pe tabletă arată superb aplicația) să își instaleze Flipboard.
Flipboard e un agregator de conținut, în sensul că, bazat pe input de la utilizator, va recomanda articole online cu o precizie fantastică, rafinând tot mai mult căutările pe parcursul folosirii aplicației. De exemplu, dacă în feed-ul de Technology am cam ignorat știrile despre Windows Phone, găsesc mai puține știri despre Windows Phone data viitoare și mai multe despre Android sau iOS. Există articole preluate din rețelele sociale, dar și căutări simple bazate pe interesele utilizatorilor.
Am găsit pe Flipboard majoritatea articolelor pe care le-am “împrăștiat” pe Twitter, de la colecții interesante de fun facts, la chestii de programare/tehnologie sau simple știri care mi s-au părut că merită.
Am descoperit revista Mental Floss, care e minunată pentru knowledge junkies, am descoperit Twitter-ul și am descoperit că pot să găsesc lucruri pe gustul meu folosind tehnologia atât de blamată de cei care nu au încercat-o încă, sau nu știu să o folosească la adevărata capacitate...
BONUS: anti-plictiseală la sală. Dacă sala la care mergeți are wireless, folosiți aplicația 8tracks pentru playlist-uri specifice de sală (marcate “workout”). E diversitatea de muzică necesară celor care s-au plictisit de aceleași mp3-uri vechi, dar totuși nu suportă reclamele și aiurelile de radio în timpul antrenamentului.
BONUS pentru potențiali followers: pe Twitter sunt @Calina_C
Logging you in...Comments by IntenseDebate
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Moi · 637 weeks ago
Merg in mall, localuri si vad oameni stand la mese. Sunt cate 3,4,5, impreuna, dar singuri. Fiecare cu cacatu ala de telefon (scuzi expresia) butonand in sus si-n jos.si neschimband 2 vorbe. Chiar recent am fost in situatia de a vedea 3 baieti de varsta mea stand 15 minute intr-o pizzerie fara sa schimbe un cuvant, UNU macar. Toti cu telefoanele. A venit tipa cu nota, au platit si au plecat.
Am patit sa merg cu un prieten undeva. Eram pe jos, cam 15 minute de mers. Timp de 15 minute, pana am ajuns...isi butona smartphone-ul non stop incercand sa descarce si instaleze o aplicatie de care nu avea absolut nici o nevoie in clipa respectiva nici in viitorul apropiat. Toate simturile imi spuneau sa iau blestematul de telefon sa il zdrobesc pe loc. As fi fost prea rau? Oare?
Mai ies la plimbari sau cu treburi vinerea seara, sambata...trec pe langa scoli, terenuri de joaca...si sunt pline de copii care alearga, joaca fotbal, volei, se dau cu rolele, rad, cad, se lovesc, plang, se ridica si se joaca din nou...a nu, stai, toate astea se intampla in capul meu, sunt amintiri din vremea cand stateam 4 ore dupa scoala vinerea seara sa prindem terenul de fotbal liber. Acum se aud doar ecouri...ma simt de parca as fi Prypiat, e trist sincer...poate daca as fi o altfel de fire chiar m-as intrista. Si stii de ce e asa?...internet, facebook, smartphone...
Stiu, ai fi tentat sa spui: eh, fiecare generatie are copilaria ei, alege sa se distreze cum vrea...si ai avea dreptate, dar ce mai zici cand vezi inadaptati social care nu stiu sa comunice, carora le e frica de fete....cand vezi indragostiti care isi spun "mi-e dor de tine" pe net, dar nu fac efortul de a merge personal si a-si surprinde partenera/ul, cand trimit mesaje in loc sa lase un biletel la fereastra, cand dau like in loc sa ii spuna celuilalt in ochi cat de mult il place. Si exemplele pot continua.
Poate sunt eu de moda veche, dar de multe ori cred ca tehnologia ne indeparteaza mai mult decat ne apropie...uneori ne face mai putin umani si nu ajuta cu adevarat decat pe cei care au capacitatea sa o foloseasca cum trebuie. Si stii care e problema...astia sunt foaaarte foarte putini.