Iubiri şi năzuinţe

Ideea acestui post mi-a dat-o surioara. Şi este o idee bună, pentru că am avut instantaneu o grămadă de flashuri în legătură cu această supoziţie. Dacă lui Vio îi place de Malaca? mă întreabă Floriana.

Bineînţeles, pentru outsideri este nevoie să precizez cine sunt Vio şi Malaca. Ambii sunt gardieni la noi în şcoală, primul este un cetăţean respectabil şi mereu într-un oarecare grad de turmentare (uneori mai observabil, alteori nu), cu o faţă perpetuu roşie şi un nas imens în mijlocul figurii. Este nenea care stă veşnic la poarta celor mici şi care se dă la gagicile de liceu, pe care din când în când le lasă să iasă la o ţigare. Uneori, se ia cu mâna de chipiu şi aleargă după chiulangii prin curte, sau îi aduce la ore după ce i-a găsit la subsol...

Malaca e altă treabă. De fapt, este un nume de cod şi ăsta, pe ea de fapt chemând-o Lenuţa. Totuşi, având o fizionomie mai mult decât impresionantă, şi-a câştigat această poreclă superbă. Tanti Malaca păzeşte intrarea principală în liceu şi, când e vară, transpiră sub sâni. Mereu lipită cu un cot de biroul ei, apostrofându-i pe elevii de serviciu, ea este ceva mai strictă în ceea ce priveşte ieşirile din şcoală.

Nimeni nu iese, n-aveţi decât să încercaţi la cealaltă poartă. Aşa am primit ordin de la doamna directoare.

Şi totuşi, două suflete. Mi-l imaginez pe Viorel îngenunchiat lângă intrarea principală, topit de dorul lui tanti Malaca. Îi ţine în mâna lui mâna ei dreaptă (stânga e încă lipită de birou, soră-mea zicea că poate când pleacă acasă îşi lasă jacheta acolo, cu mâneca încă supergluată de masă) şi se uită la ea cu dragoste, rugător, recitându-i poezii de Eminescu. Ea priveşte spre faţa lui roşie de emoţie (dacă faţa lui nea' Vio poate deveni mai roşie), apoi îşi flutură pe spatele de 2 metri lăţime cârlionţii bruneţi cu şuviţe oxigenate, şi îi spune cu părere de rău că iubirea lor nu poate exista, aşa a primit ea ordin de la doamna directoare.

Interzis minorilor

Cică Mihaela Rădulescu ar vrea să facă o emisiune pentru adulţi la Radio Zu. În momentul acesta îmi vin în minte atâtea referinţe subtile, acide şi răutăcioase la adresa ei şi a lui Dani [Otil], încât nu mă pot decide pe care să le postez.

Coveruri

De câte ori nu vi s-a întâmplat ca o piesă nouă să vi se pară foarte cunoscută? De câte ori nu au făcut artiştii o grămadă de bani din coveruri sau adaptări ale unor reţete vechi? Iată un top 3 al unor piese şi coveruri faimoase, ciudate sau pur şi simplu aiurea.

3. Dean Martin - Sway
Piesa a fost de fapt cântată de atâţia artişti încât e greu să descurci iţele istoriei piesei. Înainte de Pussycat Dolls, piesa a fost făcută cunoscută de Michel Buble şi Dean Martin (da, erau bărbaţi şi mi se pare că oricum melodia sună mai bine pe voce masculină - părerea mea). Ce au adus în plus Pussycat Dolls? Păi e simplu: 5 bunoace, astfel că îţi curgeau balele la videoclip fără măcar să fii atent la muzică.
Dean Martin - Sway



Pussycat Dolls - Sway



2. O-Zone - Dragostea din tei
A făcut senzaţie cântată de O-Zone şi acum o cântă gagica asta plină de succesuri. Versiunea nouă este destul de nouă şi destul de ciudată faţă de original încât să merite locul 1, însă O-Zone sunt şi ei recenţi şi nu se poate vorbi încă despre care piesă dintre cele două a rămas în memoria ascultătorilor.
O-Zone - Dragostea Din Tei



T.I feat. Rihanna - Live your life


vezi şi: Bloodhound Gang - Dragostea din tei

1. C&C Music Factory - Gonna make you sweat
Nu sună cunoscut? Dar Everybody dance now pare mai familiar? Sunt convinsă că da. Am dat peste această melodie nouăzeşicistă pe VH1 şi mi-am strofocat creierii la maxim până să îmi dau seama de unde mi se părea cunoscută. Era de la Bob Sinclair, cel cu veşnicele clipuri cu băiatul blond. Sigur că nimeni nu îşi mai aminteşte de piesa originală, după ce coverul a avut atât de mult succes, aşa că exemplul e cum nu se paote mai potrivit pentru a ocupa locul 1.
C&C Music Factory - Gonna Make You Sweat


Bob Sinclair &Cutee B-Rock this party

Nu pune botu'

Cam ăsta este mesajul celor de la Academia Caţavencu. Spotul este, de altfel, inedit şi are cojones, dacă îmi permiteţi să mă exprim astfel. O idee simplă şi probabil necostisitoare de filmare a clipului, din care parcă răzbat toate motivele pentru care cei de la Caţavencu s-au făcut ziarişti.

După umila mea părere, viaţa jurnalistică nu ar trebui să se rezume la tabloide, la ştiri senzaţionale despre Elodia, Simona Sensual şi Alina Plugaru. Tata îmi zicea acum câteva săptămâni că a văzut o ştire despte înmormântarea ultimului român care îndrăznea să intre în cartierul rrom din nuşce oraş. Ştirea povestea despre Adrian Copilul Minune, care a cântat la înmormântare, în loc să se lege mai degrabă de motivele pentru care s-a ajuns aici şi ce s-ar putea face în legătură cu asta. Riscul era simplu: dacă scrii o ţidulă cu poze despre manelişti nu păţeşti nimic, dar dacă ai curajul să scoţi capul şi adevărul afară, rişti să ţi se taie, mai mult sau mai puţin finuţ, tot elanul.

Am sperat că nu era 100% adevărat în ce zicea tata, că le mai înflorea şi el, dar cu Caţavencu ce credeţi că s-a întâmplat? Cu acest clip care:

• violenţă fizică nu are
• limbaj agresiv sau licenţios nu are
• comportament sexual nu are

CNA a decis ca spotul să nu se difuzeze. De ce? Să ne facem că nu ne dăm seama.

De asta vă mai amintiţi?...

Parazitii - Jos CeNzurA (Radio edit.) (2004)


Dacă vreţi ca şi alţii să vadă spotul, trimiteţi-le linkul. Nu mă interesează dacă daţi linkul cu tot cu blogul meu sau nu. Nu mă interesează dacă daţi mass sau dacă trimiteţi numai câtorva care credeţi că merită... Nu vreau să fac revoluţie, vreau doar să aibă unii şansa de a vedea pe net spotul. Mai ştii? Poate că va ajunge mai popular decât dacă ar fi fost dat la tv.

Recomandare

Am găsit astăzi printre linkurile gropiicuproşti un articol foarte interesant despre legacy-ul nazist. Nu, nu despre ideologia ariană sau despre traumele psihologice ale evreilor, ci despre 5 mari firme care rezistă până azi. Veţi afla că ofiţerii SS din subordinea băiatului cu mustăcioară purtau uniforme create de Hugo Boss şi la ce foloseau cartelele IBM pe vremea lagărelor...

[click aici pentru a citi articolul]

Inventar

E interesant să ai fraţi şi surori mai mici. Şi e şi mai fain când colegii surioarei tale îţi dau motive de râs (sau de plâns, depinde) aproape încontinuu, astfel încât la 17 ani am ajuns şi eu să fac parte dintre cei care bombăne generaţia tânără. De departe cele mai trei bune faze pe care le-au produs colegii Florianei sunt după cum urmează.

Numele
Când a ajuns la şcoală, am fost de-a dreptul uimită de originalitatea părinţilor în ceea ce priveşte numele copiilor lor. Generaţia mea a reuşit să scape ca prin urechile acului de super-numele Isaura şi J.R., în schimb la ei e plin de nume exotice (Rafael, Orlando, Eric). Adevărata lovitură a fost însă noul lor coleg, care a ajuns abia într-a cincea să reprezinte minunatul nostru liceu. Pe copil îl cheamă Mark Anthony... Chiar Mark Anthony Cocârcă, nume ce reuşeşte cu brio să intre în lista celor mai stupide nume pe care le-am auzit şi despre care am scris.

Vedetele
Nu genul de vedete care umblă prin Obsession Bamboo, ci chiar vedete pe bune, care la 9 ani au şuviţe blonde şi roşcate, se îmbracă sumar şi fac playback pe scenă. Prunca respectivă a părăsit colectivul clasei anul trecut, dar am avut timp să ne dăm seama că nu prea era vinovată de nimic, la o serbare de Crăciun unde mămica ei a venit vopsită în 3 nuanţe de albastru pe păr. Din păcate, nu şi copila are vârsta ei, dar se mai fac uneori şi astfel de confuzii, unde supraestimăm liberul arbitru al bebeluşilor iubitori de haine originale.

Filmele
Aici deja nu mai e comic, e pur şi simplu revoltător. Să facem un mic sondaj de opinie... Amatorilor de pornache care îmi citiţi blogul, ia ridicaţi mâna câţi pe la ce vârste aţi început cu cinefilia? Nu de alta, dar am impresia că pe câţiva v-au cam întrecut o mână de copile de a cincea, în frunte cu una din colegele Florianei [surioara e fată serioasă, ea nu a stat cu ele]. Tipa şi-a adus laptopul, DVDuri şi toate cele într-o excursie şi a dat liber la clipuri video edificatoare din sfera video-"artistică" a reproducerii umane.

Nu-i dau numele copilei din respect pentru mamă-sa, care, în cazul în care nu ştie ce copil are şi ajunge la mine pe blog, să nu primească lovitura dură de la mine. Ceea ce e mai important este publicul. Nu băieţi proşti, nu oameni trecuţi de 18 ani. Filmele au rulat pentru câteva copile de 11 ani, care abia şi-au şters mucii de la nas, d-apoi să înţeleagă ce se întâmplă cu alte fluide omeneşti [scuzaţi-mi vulgaritatea].

Dar noi scoatem din programa de clasa a opta Mioriţa şi Baltagul, ca bieţii de ei să nu fie traumatizaţi. Credeţi-mă că şi eu aş fi traumatizată dacă la 10 ani aş avea un nume precum Cleopatra Beyonce Ciorogârla, poze în tanga pe hi5, câte un meleon pe zi pentru haine originale şi filme porno pe laptop.

Harry Potter şi Rockerul de pe gard

La noi la şcoală există un gard special. Este un gard care arată mai tot timpul ca ziua de 14 februarie, fiind locul preferat al cuplurilor din liceu, unde se pot ţine de mână şi lua în braţe, cu un risc redus de a li se face observaţie.

Astăzi am comis imprudenţa de a sta împreună cu o colegă pe acel zid al iubirii veşnice (da, aceea din care durează trei luni). O cheamă Alexandra Dascăl şi e bună, aşa că nu mă deranjează deloc să stau cu ea la o poveste şi să ascultăm o muzică la căşti. Deh, distracţii de pauza mare... Bineînţeles, pe zidul nostru erau vreo 4 perechi de îndrăgostiţi, dar cine se gândea la asta?

Cum stăteam noi două cât mai aproape de telefonul cu muzică, iaca vin alţi doi colegi spre noi şi încep să râdă, se depărtează şi râd din nou, apoi pleacă. Mai târziu aveam să aflu că încă de când au văzut-o pe Ale au început să-şi dea cu presupusul că oare cine e tipul de lângă ea. Apoi, apropiindu-se, s-au mirat că tipul mai e şi rocker. Era deja prea tare faza: Nu numai că Ale are prieten şi nu ştia nimeni, dar e şi rocker!

Eh, ajungând lângă noi s-au mai dezumflat când au văzut că tipul nu era prietenul ei. Nici măcar nu era tip. Rockerul eram eu. Bună treabă, nu?