Ha, pun pariu că aţi crezut că spun ceva de voturi. Dar nu, sincer nu mă prea pasionează subiectul, având în vedere că singura mea dorinţă ar fi ca aleşii mei să nu îmi schimbe programa de BAC cu 5 minute înainte de examen. Asta e altă poveste.
Aşadar, pe cine aţi alege ca vedeta cu cea mai proastă influenţă asupra publicului? Cei de la AOL au propus deja subiectul şi top 3-ul este ocupat de Miley Cyrus, Britney Spears şi... Brit, Miley, vă las imediat să vă bucuraţi de poziţia privilegiată de clasament, dar locul 3 este unul dintre cele mai bune locuri, este vocea unei generaţii, Kanye West.
Trebuie să recunosc, ce adunătură de vedete au găsit şi ăştia! Mă unge pe suflet că Miley este regina acestui top, având în vedere că moda Miley mă aduce în pragul disperării, cu tot cu zâmbetul ei dulcegăros şi vocea răguşită, bluziţele copiilor înscrise cu Hannah Montana şi asocierea cu întregul lor panteon de vedete Disney. Simt o plăcere sadică să văd că nu sunt singura anti-Miley Cyrus. De fapt, dacă stau să mă gândesc, oricum nu cunosc pe nimeni trecut de 15 ani care să o considere pe prunca asta demnă de admiraţie, sau să-i asculte muzica cu conştiinciozitatea cu care iau copiii exemplul ei. Are 16 ani şi arată aşa? Teen idol în toată regula.
Cât despre Britney Spears, nu pot spune decât că reprezintă viitorul ăsteilalte poame, după cum s-a sugerat şi în South Park, dacă bine îmi amintesc. Iar în seria platitudinilor mele din această seară, am să-mi permit luxul de a ignora comentariile asupra lui Kanye.
18+
O prietenă, al cărui nume nu îl voi dezvălui de dragul data privacy-ului, auzind că am călătorit cu cuşeta, s-a declarat entuziasmată de ideea sexului în tren. Că cică precis ar fi incitant şi interesant.
Păi vedeţi ce face educaţia sexuală făcută în faţa televizorului? Nu am spus eu destule despre cât de aiurea mi se pare ideea cu zecile de mii de lumânări, sau cea cu petalele de trandafiri împrăştiate prin casă pe care apoi tot gagica tre' să le strângă când face curat? Realismul, oameni buni, realismul! Acesta este cheia! [ultimele două fraze sună a Settembrini, prietenii ştiu de ce]
Auzi acolo, sex în tren. De parcă ar încăpea într-un pat de cuşetă doi oameni unul peste altul...
[minorii şi mama... scuze.]
Păi vedeţi ce face educaţia sexuală făcută în faţa televizorului? Nu am spus eu destule despre cât de aiurea mi se pare ideea cu zecile de mii de lumânări, sau cea cu petalele de trandafiri împrăştiate prin casă pe care apoi tot gagica tre' să le strângă când face curat? Realismul, oameni buni, realismul! Acesta este cheia! [ultimele două fraze sună a Settembrini, prietenii ştiu de ce]
Auzi acolo, sex în tren. De parcă ar încăpea într-un pat de cuşetă doi oameni unul peste altul...
[minorii şi mama... scuze.]
6D
Mă declar traumatizată. Îmi pare rău, Floriana, iubire, dar în clasa a şasea D nu prea îmi doresc să mai pun piciorul prea curând. Despre ce e vorba? Păi să începem cu începutul...
Am intrat în clasa scumpei mele surioare în căutarea unui pai pentru laptele care li se dă lor gratis şi ei nu îl beau, în schimb este ingurgitat cu mare plăcere de colegii de liceu. După cum spuneam, m-a lovit imaginea unei jungle în plină desfăşurare, nu aşa ca în Mean Girls, sub forma unui scurt flash care apoi revine la realitate, ci efectiv nu se mai oprea.
Copii care se trag, se împing şi se lovesc în timp ce urlă ca în codru. O pruncă urcându-se pe bancă cu picioarele, strigând ca Tarzan şi apoi aruncându-se cu o mişcare de gen wrestling asupra colegilor de sub ea. Unul dintre copii, trecând pe lângă mine, mă pişcă de fund de parcă nu ar fi 6 ani diferenţă între noi [Off topic: Bine, recunosc, unii oameni faţă de care am 6 ani diferenţă nu sunt aşa indezirabili când vine vorba să fiu pişcată, dar copilul totuşi e cam mic pentru gustul meu]
O văd pe soră-mea într-o bancă şi mă gândesc că precis aici voi găsi o fiinţă umană, doar acasă se comportă frumos... Mă apropiu de ea şi o întreb dacă nu cumva are un pai. Se uită în stânga, în dreapta, şi strigă din răsputeri: "CAAAAADIŞEEEEE! AAAAI UN PAAAAAI?" Metamorfoză ca asta nu am mai văzut niciodată. Ovidiu, cu tot cu Metamorfozele lui, n-a văzut aşa ceva. Dintr-o dată, soră-mea aparţinea clasei ei şi nu lumii civilizate...
Am obţinut un pai de la Cadiş. Şi am plecat din clasă încercând să nu mă împiedic de copiii care fugeau prin jurul meu mai rapid decât The Flash, ferindu-mi fundul şi încercând să nu conturb acest ecosistem delicat şi fiinţele ce trăiesc în el. Să se omoare între ei, dacă vor.
Am intrat în clasa scumpei mele surioare în căutarea unui pai pentru laptele care li se dă lor gratis şi ei nu îl beau, în schimb este ingurgitat cu mare plăcere de colegii de liceu. După cum spuneam, m-a lovit imaginea unei jungle în plină desfăşurare, nu aşa ca în Mean Girls, sub forma unui scurt flash care apoi revine la realitate, ci efectiv nu se mai oprea.
Copii care se trag, se împing şi se lovesc în timp ce urlă ca în codru. O pruncă urcându-se pe bancă cu picioarele, strigând ca Tarzan şi apoi aruncându-se cu o mişcare de gen wrestling asupra colegilor de sub ea. Unul dintre copii, trecând pe lângă mine, mă pişcă de fund de parcă nu ar fi 6 ani diferenţă între noi [Off topic: Bine, recunosc, unii oameni faţă de care am 6 ani diferenţă nu sunt aşa indezirabili când vine vorba să fiu pişcată, dar copilul totuşi e cam mic pentru gustul meu]
O văd pe soră-mea într-o bancă şi mă gândesc că precis aici voi găsi o fiinţă umană, doar acasă se comportă frumos... Mă apropiu de ea şi o întreb dacă nu cumva are un pai. Se uită în stânga, în dreapta, şi strigă din răsputeri: "CAAAAADIŞEEEEE! AAAAI UN PAAAAAI?" Metamorfoză ca asta nu am mai văzut niciodată. Ovidiu, cu tot cu Metamorfozele lui, n-a văzut aşa ceva. Dintr-o dată, soră-mea aparţinea clasei ei şi nu lumii civilizate...
Am obţinut un pai de la Cadiş. Şi am plecat din clasă încercând să nu mă împiedic de copiii care fugeau prin jurul meu mai rapid decât The Flash, ferindu-mi fundul şi încercând să nu conturb acest ecosistem delicat şi fiinţele ce trăiesc în el. Să se omoare între ei, dacă vor.
Ce mai faci, băiete? Cum a fost la şcoală?
Era mai demult o reclamă cu tatăl care venea acasă şi vroia să facă puţină conversaţie cu copiii, alegând tot felul de subiecte uşurele, legate de cum a fost la şcoală şi ce mai fac colegii lui de clasă. Azi dimineaţă, a încercat şi tata experimentul şi a întrebat-o pe soră-mea ce mai fac prietenii ei? Cum e Alexandra?
Sorbind tacticos din laptele de dimineaţă, Floriana îi răspunde: "Păi ce să facă? Uite, ne înţelegem bine..." Tata nu se lasă cu una, cu două: "Şi Paula ce mai face?", "Ei, Paula", răspunde soră-mea, "parcă s-a mai cuminţit."; "Da? Foarte frumos. Şi Maria?". Soră-mea, deja simţind că ceva nu era tocmai în regulă, răspunde şi de data aceasta, cu câteva platitudini despre Maria. "Mihaela ce face?", dă bomba tata într-un final.
"Nu cunosc nicio Mihaela."
Dar să dăm Cezarului ce e al Cezarului şi să recunoaştem că primele trei nume feminine le-a nimerit. Nu era cazul să ştie întreg cercul social al Florianei! Conversaţie atât de plină de profunzime mai rar se întâmplă la noi, de dimineaţă...
Sorbind tacticos din laptele de dimineaţă, Floriana îi răspunde: "Păi ce să facă? Uite, ne înţelegem bine..." Tata nu se lasă cu una, cu două: "Şi Paula ce mai face?", "Ei, Paula", răspunde soră-mea, "parcă s-a mai cuminţit."; "Da? Foarte frumos. Şi Maria?". Soră-mea, deja simţind că ceva nu era tocmai în regulă, răspunde şi de data aceasta, cu câteva platitudini despre Maria. "Mihaela ce face?", dă bomba tata într-un final.
"Nu cunosc nicio Mihaela."
Dar să dăm Cezarului ce e al Cezarului şi să recunoaştem că primele trei nume feminine le-a nimerit. Nu era cazul să ştie întreg cercul social al Florianei! Conversaţie atât de plină de profunzime mai rar se întâmplă la noi, de dimineaţă...
Feedback
Victor a reacţionat foarte drăguţ la postul de acum două dăţi, cel cu campania. Transcriu conversaţia de pe webmessenger, care zău că m-a flatat.
Danke schon, dragule, poate că voi fi eu ceva înfigăreaţă pe undeva, dar deocamdată mă tem că oamenii cu iniţiativă sunt cam sufocaţi în politică. Poate e numai o părere...
De asemenea, mai am ceva de comentat despre Mihai Rişcă. Ştiţi ce a făcut? A mers în Austria şi nu şi-a luat ţoale de firmă de la Parndorf. Ruşine să-i fie. O să ne mai gândim dacă te primim în clubul exclusiv de piţipoance.
Victor D: şi totuşi, ce bună eşti de politiciană
Victor D: îţi prevăd o carieră strălucitoare
Victor D: acolo, la bucureşti, la timonă, în parlament
[...]
Victor D: dar te-ai înflăcărat serios
Victor D: ai predispoziţie spre o carieră politică
Victor D: Şi statul are nişte datorii neplătite... Cu toţii avem nu numai de luat, dar şi de dat. Să ne preocupăm, o zi măcar, de ceea ce putem oferi.
Victor D: puncte de suspensie retorice
Victor D: pline de patos
Victor D: vai :x
Victor D: tu o să ai mare succes în viaţa
Danke schon, dragule, poate că voi fi eu ceva înfigăreaţă pe undeva, dar deocamdată mă tem că oamenii cu iniţiativă sunt cam sufocaţi în politică. Poate e numai o părere...
De asemenea, mai am ceva de comentat despre Mihai Rişcă. Ştiţi ce a făcut? A mers în Austria şi nu şi-a luat ţoale de firmă de la Parndorf. Ruşine să-i fie. O să ne mai gândim dacă te primim în clubul exclusiv de piţipoance.
Constatare
Băi, eu am auzit că femeile sunt ipocrite, dar dă-o-ncolo de treabă. Deci pe femina.ROL.ro [am început bine, nu? deja se ştie că unde încep cu femina deja le dau în aiureli şi mirceabadisme] am găsit un minunat articol despre cum se uită bărbaţii după femei pe stradă şi câte griji îşi fac gagicile lor că de ce se uită iubiteţii în stânga şi în dreapta. Evenimentul este referit prin sintagma "cel mai negru coşmar".
Vai, tată[asta ca să nu zic "vai, frate" de parcă aş fi fost la mitici prin weekend sau ceva de genul]... Ăsta e cel mai negru coşmar al unei femei? Să se uite iubi la alta pe stradă? Atunci încep îndoielile şi stresul şi învinovăţirea: "oare ce am făcut să nu mă mai iubească?". Hai, sictir. Aş crede că sistemul emoţional şi raţional pe baza căruia funcţioneşte femeile e puţin mai dificil de scos din echilibru stabil.
Acum, nu că sunt eu prea mare expertă în chestiunile acestea, dar cred că exagerările celor de la femina se datorează fie unei ipocrizii crase, fie lipsei unei distincţii clare dintre atracţie şi relaţie. Înclin spre ipocrizie, pentru că sincer nu am auzit femei care să nu se fi uitat după tipi niciodată. La TEDxBucharest a vorbit de exemplu un tip, alpinist, pe la 25-26 de ani, care ne mai şi arăta filme cu el pe vârful muntelui de 8000+ metri, "fără mască de oxigen, fără şerpaşi!". Păi mi-au picat plombele după el în ultimul hal, dar după cele 20 de minute alocate speechului lui mi-a trecut and I moved on to the next best thing.
Atracţia aleatoare faţă de o persoană de sex opus pe care o vezi odată mi se pare perfect normală şi chiar mi s-ar părea ciudat ca oamenii să nu aibă aceste mici ieşiri. E clar că nici eu cu alpinistul, nici iubiţeii gagicelor de la femina cu piţipoancele admirate pe stradă, nu se vor mai întâlni. Nu că nu există soluţie la ecuaţie. Pur şi simplu nu există ecuaţie.
Întrebarea mea era cum poţi, ca femeie, să te excluzi într-atât din rasa umană încât să renegi propriile porniri. Oameni, toţi observăm oameni frumoşi pe stradă, fie că sunt de sex opus, fie de acelaşi sex. Get over it. Nu se întâmplă nimic, nu moare dragoste eternă, "piară oamenii cu toţi,/ S-ar naşte iarăşi oameni."
A, şi încă ceva, un citat din articol:
Vai, tată[asta ca să nu zic "vai, frate" de parcă aş fi fost la mitici prin weekend sau ceva de genul]... Ăsta e cel mai negru coşmar al unei femei? Să se uite iubi la alta pe stradă? Atunci încep îndoielile şi stresul şi învinovăţirea: "oare ce am făcut să nu mă mai iubească?". Hai, sictir. Aş crede că sistemul emoţional şi raţional pe baza căruia funcţioneşte femeile e puţin mai dificil de scos din echilibru stabil.
Acum, nu că sunt eu prea mare expertă în chestiunile acestea, dar cred că exagerările celor de la femina se datorează fie unei ipocrizii crase, fie lipsei unei distincţii clare dintre atracţie şi relaţie. Înclin spre ipocrizie, pentru că sincer nu am auzit femei care să nu se fi uitat după tipi niciodată. La TEDxBucharest a vorbit de exemplu un tip, alpinist, pe la 25-26 de ani, care ne mai şi arăta filme cu el pe vârful muntelui de 8000+ metri, "fără mască de oxigen, fără şerpaşi!". Păi mi-au picat plombele după el în ultimul hal, dar după cele 20 de minute alocate speechului lui mi-a trecut and I moved on to the next best thing.
Atracţia aleatoare faţă de o persoană de sex opus pe care o vezi odată mi se pare perfect normală şi chiar mi s-ar părea ciudat ca oamenii să nu aibă aceste mici ieşiri. E clar că nici eu cu alpinistul, nici iubiţeii gagicelor de la femina cu piţipoancele admirate pe stradă, nu se vor mai întâlni. Nu că nu există soluţie la ecuaţie. Pur şi simplu nu există ecuaţie.
Întrebarea mea era cum poţi, ca femeie, să te excluzi într-atât din rasa umană încât să renegi propriile porniri. Oameni, toţi observăm oameni frumoşi pe stradă, fie că sunt de sex opus, fie de acelaşi sex. Get over it. Nu se întâmplă nimic, nu moare dragoste eternă, "piară oamenii cu toţi,/ S-ar naşte iarăşi oameni."
A, şi încă ceva, un citat din articol:
O intrebare fundamentala pe care ar trebui sa ti-o pui este: "Oare ce face cand nu este langa mine sau cand este cu prietenii?"Trăieşte, fă! Că lângă tine nu poate.
Campanii şi Gică Contra
Am dat astăzi peste o campanie a celor de la Adevărul, referitoare la Proastele Obiceiuri în Şcoală, care sincer mi se pare de-a dreptul injustă. E o listă destul de lungă cu lucruri ce se înbtâmplă în şcoală şi pe care Adevărul le vrea eradicate. Dar parcă încep să îi dau dreptate domnului Berindei cum că părinţii şi elevii se aşteaptă la mult prea multe avantaje raportat la efortul pe care în depun. Dar voi detalia mai jos, la fiecare cerere în parte a celor de la Adevărul. Le enumăr pe cele care mi s-au părut că nu au ce căuta pe listă:
Înţeleg revolta, doar o promovez şi eu destul la mine pe blog, dar cu bun simţ. Să nu ne aşteptăm că doar profesorii au datorii faţă de noi. Şi noi avem datorii faţă de profesori, şi statul are nişte datorii neplătite... Cu toţii avem nu numai de luat, dar şi de dat. Să ne preocupăm, o zi măcar, de ceea ce putem oferi.
Nu săriţi peste orele de sport, de desen sau de muzică.Uite un item care mi se pare a fi culmea ipocriziei. Adică pruncul pleacă de la şcoală, chiuleşte în masă de la orele care nu îl interesează pentru examene, şi dăm vina pe profesori, cum că ei ar sări peste orele de sport, desen şi muzică? Profesorii îşi fac datoria, fiecare pe orarul lui. Este plătit pentru orele respective, copiii pleacă de la ore. Punct. Noi sărim.
Nu ne mai xerocopiaţi diverse materiale necesare la clasă la preţuri de câteva ori mai mari decât cele de pe piaţăDudes, a auzit cineva aşa ceva? Eu zău că de când mă ştiu ori ne-au pus pe noi să ne xeroxăm materialele, ori ne-au cerut profesorii doar un top de hârtie, manopera fiind pe gratis. Nu ştiu cum e la alţii, dar niciodată nu m-a pus nimeni să dau bani pe materiale xeroxate de către profesori.
Nu mai faceţi excursii inventate doar pentru a stoarce un comision consistentÎncă una care mi se pare extrem de nedreaptă! Cum adică să inventeze excursii? Excursiile sunt unele dintre cele mai interesante evenimente din şcoală, sunt modalităţi de a socializa şi de a petrece timp cu colegii. Pentru profesoara care a văzut de atâtea ori toate peşterile din Apuseni şi mănăstirile din Moldova, care are acasă copii de hrănit, chiar credeţi că e foarte comod să meeargă cu fiecare generaţie să le revadă? Să meargă cu autocarul pe drum de ţară şi să suporte ifosele de copii prost crescuţi ale elevilor, care seara beau, fumează şi, mai nou, se uită la filme porno în clasa a cincea? Cât poate să îi iasă din toată afacerea unui profesor, care inventează excursii? 50 de lei? Îi merită, şi-aşa au salariu mizer. Am încheiat povestea.
Nu mai cereţi bani pentru dotările din clase: perdele, galerii, feţe de masă, materiale didactice, marker pentru scris pe tablă, proiectoare, combine muzicaleAşa, mai bine lăsaţi toată şcoala să se prăbuşească. Statul, şcoala, nu are bani pentru a face frumos în clase. Vrem sau nu vrem să recunoaştem, e adevărul. Mi se pare că atât timp cât părinţii pun bani pentru renovări şi dotări care îl vor ajuta pe copilul lor să stea 7 ore într-un mediu mai bun, e dreptul lor să o facă. Cu alte cuvinte, dacă un părinte vrea ca creta ce atinge degetele delicate ale copilului său să fie rotundă şi fină, are libertatea de a cumpăra câtă cretă cerată doreşte.
Nu vrem ca paza în şcoli să o plătească familiile noastre, care dau lunar sume consistente doar ca să îşi ştie copiii în siguranţăAlternativa? Nu daţi banii şi lăsaţi-vă pruncii la cheremul drogaţilor şi pedofililor de pe stradă care să intre şi să iasă când vor. O cotizaţie nu mai sună atât de revoltător, nu?
Nu vrem diplome şi cadouri la sfârşit de an la preţuri exagerateSunt chiar curioasă câţi oameni care îşi mănâncă de sub unghii şi folosesc sapa de lemn ca să scobească pământul nu şi-ar rupe de la gură ca la sfârşitul anului şi mai ales la sfârşitul unui ciclu de educaţie, copii să aibă parte de nişte momente frumoase. La noi se împodobeau clasele elevilor mai mari. Bobocilor li se plăteşte balul de către elevii de a zecea, iar Balul Majoratului este oferit de cei de a unsprezecea celor de a doisprezecea. Fondul clasei se dă pentru cadouri frumoase, ca să nu primim cărţi proaste pe care să nu le citească nimeni.
Înţeleg revolta, doar o promovez şi eu destul la mine pe blog, dar cu bun simţ. Să nu ne aşteptăm că doar profesorii au datorii faţă de noi. Şi noi avem datorii faţă de profesori, şi statul are nişte datorii neplătite... Cu toţii avem nu numai de luat, dar şi de dat. Să ne preocupăm, o zi măcar, de ceea ce putem oferi.
Slalom
Da, nu prea am scris în ultimul timp. Ca de obicei, abia îmi găsesc locul printre toate prostiile pe care le am de făcut, începând cu analiza matematică şi grafica revistei, până la câştigatul de concursuri şi instalări de Windows 7 (care, by the way, rockuieşte).
Astăzi seară îmi iau zborul - metaforic vorbind, fiincdă nu poate fi vorba de asemenea viteze cu CFRul - spre Bucureşti, unde va avea loc TEDxBucharest, fratele mai mic şi mai pricăjit al conferinţelor TED, pe care le-am elogiat deja pe blog pentru modul în care aduc ştiinţele mult mai aproape de înţelesul oamenilor de rând. În fine, speranţa mea legată de TEDxBucharest este că va fi un eveniment cu vorbitori talentaţi; îmi doresc foarte mult ca, la terminarea evenimentului, să plec cu impresia că şi la noi sunt oameni precum cei de la TED, oameni care sunt pasionaţi şi coerenţi, oameni care vorbesc din tot sufletul şi oameni care au ceva de spus.
Sper să îmi fac puţin timp să mai scriu vreun post-două pe blog, având în vedere că mi-am cam neglijat îndatoririle eterne faţă de cititori, dar dacă nu ajung să mai scriu până duminică-luni, apelez la înţelegerea voastră, a tuturor. Deocamdată, un provizoriu pa, ne vedem mai încolo.
Astăzi seară îmi iau zborul - metaforic vorbind, fiincdă nu poate fi vorba de asemenea viteze cu CFRul - spre Bucureşti, unde va avea loc TEDxBucharest, fratele mai mic şi mai pricăjit al conferinţelor TED, pe care le-am elogiat deja pe blog pentru modul în care aduc ştiinţele mult mai aproape de înţelesul oamenilor de rând. În fine, speranţa mea legată de TEDxBucharest este că va fi un eveniment cu vorbitori talentaţi; îmi doresc foarte mult ca, la terminarea evenimentului, să plec cu impresia că şi la noi sunt oameni precum cei de la TED, oameni care sunt pasionaţi şi coerenţi, oameni care vorbesc din tot sufletul şi oameni care au ceva de spus.
Sper să îmi fac puţin timp să mai scriu vreun post-două pe blog, având în vedere că mi-am cam neglijat îndatoririle eterne faţă de cititori, dar dacă nu ajung să mai scriu până duminică-luni, apelez la înţelegerea voastră, a tuturor. Deocamdată, un provizoriu pa, ne vedem mai încolo.
Nu, nu îmi convine
Se zvoneşte că profesorii vor intra într-o grevă serioasă de tot, pe perioadă nelimitată. Şi nu îmi convine. Nu, pentru că se pierde foarte mult din materia de BAC, care nici aşa nu ştim exact în ce constă. A fost bine o zi, hai că ar mai merge încă vreo zi sau două de relaxare, dar nu pot să înţeleg de unde a picat atât ghinion pe capul nostru într-un singur an.
Dna Sitaru, suplinind la ora de recapitulare de mate, spunea că de generaţia noastră şi-au bătut joc, şi îşi bat joc în continuare, aşa cum nu au făcut-o faţă de nicio generaţie anterioară. Ce ştim la momentul de faţă? Nişte date incerte, pasibile amânării, nişte programe vagi, nişte proiecte de experimente de încercări la care nici măcar nu e sigur că vom beneficia de simulări pentru a înţelege modul de desfăşurare al fiasco-ului.
Şi da, mi-e foarte uşor să spun că nu mă interesează deocamdată, că mă vor interesa toate acestea abia prin aprilie, dar, aparent, sunt o mincinoasă notorie. Aşa să fie lumea asta, noi ăştia mici să nu avem nimic de spus? Ştiţi cum ar fi o grevă a elevilor? Ne-ar pune pe toţi absenţi sau ne-ar da afară din şcoală pe motiv că învăţământul, după clasa a zecea, nu e obligatoriu.
Deci da, nu avem nimic de zis.
Dna Sitaru, suplinind la ora de recapitulare de mate, spunea că de generaţia noastră şi-au bătut joc, şi îşi bat joc în continuare, aşa cum nu au făcut-o faţă de nicio generaţie anterioară. Ce ştim la momentul de faţă? Nişte date incerte, pasibile amânării, nişte programe vagi, nişte proiecte de experimente de încercări la care nici măcar nu e sigur că vom beneficia de simulări pentru a înţelege modul de desfăşurare al fiasco-ului.
Şi da, mi-e foarte uşor să spun că nu mă interesează deocamdată, că mă vor interesa toate acestea abia prin aprilie, dar, aparent, sunt o mincinoasă notorie. Aşa să fie lumea asta, noi ăştia mici să nu avem nimic de spus? Ştiţi cum ar fi o grevă a elevilor? Ne-ar pune pe toţi absenţi sau ne-ar da afară din şcoală pe motiv că învăţământul, după clasa a zecea, nu e obligatoriu.
Deci da, nu avem nimic de zis.
Scarisoara
Scuzati lipsa de diacritice, care este datorata laptopului imprumuntat de la dragul de Sica. Acestea fiind zise, bloguiesc de la pensiunea Mama Uta (a se pronunta Utza), din excursia la Arieseni/pestera Scarisoara, unde am pornit, copii silitori din Consiliul Elevilor, ca rasplata binemeritata a eforturilor noastre indiverse activitati. So, long story short, vorba unui prieten foarte bun, daca va paste gandulsa veniti pe aici, as spune ca mai bine urcati cu masina pana la pestera, avand invedere ca noi toti suntem deja de-a dreptul exausted dupa un drum per pedes ce a inceput la 11 fara un sfert dimineata si, cu mici intreruperi, a durat pana acum o jumatate de ora, cand ne-am cazat.
Pestera nu e atat de spectaculoasa precum s-ar fi asteptat o gasca obosita de prunci la sfarsitul unei urcari de 3 ore si probabil ca aveam destule obiective mai aproape sau mai accesibile, dar trebuie sa recunosc ca mi-a prins bine aerul de munte si chiar efortul pe care l-am depus. In definitiv, doua mancari strica, doua activitati fizice repara. Oamenii din Consiliul Elevilor reprezinta o companie cat de poate de placuta, iar pentru distractia clasei de a saptea pe care am declarat-o castigatoarea concursului Clasa mea este model, mi-am permis sa aplic jocul cu killerii de la IPW. Prin urmare, cer in mod oficial proprietarilor de drept ai jocului sa faca o exceptie de la copyright si sa-mi permita sa spun ca a fost un succes.
Pe de alta parte, dupa ce ne-am batut joc de biata pensiune fara macar sa o vedem [cand cineva a intrebat daca sunt dusuri individuale, am inceput sa fabulam cu privire la wireless gratis, la SPA si jacuzzi], am avut o surpriza placuta. Cazarea e de conditii superbe, cu dusuri la camera si, DA, cu internet wireless. Asadar, semnalul de la telefon fiind destul de slab, permiteti-mi sa va salut pe toti si sa inchid bloggerul. Deseara, bagam o Mafie cum n-a mai vazut Arieseniul.
Pestera nu e atat de spectaculoasa precum s-ar fi asteptat o gasca obosita de prunci la sfarsitul unei urcari de 3 ore si probabil ca aveam destule obiective mai aproape sau mai accesibile, dar trebuie sa recunosc ca mi-a prins bine aerul de munte si chiar efortul pe care l-am depus. In definitiv, doua mancari strica, doua activitati fizice repara. Oamenii din Consiliul Elevilor reprezinta o companie cat de poate de placuta, iar pentru distractia clasei de a saptea pe care am declarat-o castigatoarea concursului Clasa mea este model, mi-am permis sa aplic jocul cu killerii de la IPW. Prin urmare, cer in mod oficial proprietarilor de drept ai jocului sa faca o exceptie de la copyright si sa-mi permita sa spun ca a fost un succes.
Pe de alta parte, dupa ce ne-am batut joc de biata pensiune fara macar sa o vedem [cand cineva a intrebat daca sunt dusuri individuale, am inceput sa fabulam cu privire la wireless gratis, la SPA si jacuzzi], am avut o surpriza placuta. Cazarea e de conditii superbe, cu dusuri la camera si, DA, cu internet wireless. Asadar, semnalul de la telefon fiind destul de slab, permiteti-mi sa va salut pe toti si sa inchid bloggerul. Deseara, bagam o Mafie cum n-a mai vazut Arieseniul.
Cu dedicaţie
Din seria "măcar odată pă lună să ducem o veaţă bună", Dany, frate, ia uită-te tu decât la linkul ăsta: click aici. Sigur îţi va plăcea.
Subscribe to:
Posts (Atom)