Blog challenge - Day 4: Religia

Să se înţeleagă din start că nu îmi impun propriile păreri, idei sau concepţii asupra nimănui. Nu scriu lucrurile astea ca să conving pe cineva, ca să convertesc sau ca să pun semne de întrebare. Scriu pentru că ziua a patra a provocării urmăreşte viziunea mea asupra religiei. Ei bine, mă situez într-o zonă atât de problematică, încât cunoscuţii mei foarte creştini se vor revolta împreună cu toţi cunoscuţii mei atei. Mă consider deistă, în ideea în care cred în Dumnezeu, dar nu sub formă de bătrân cu barbă care scrie în catastif când dăm bani la cerşetori şi când trecem strada pe linie continuă, ci sub formă de set de legi ale frumosului, legi matematice şi fizice care ţin Universul laolaltă, aspiraţie ideală, simbol. Nu cred că îl interesează prea mult problemele noastre minore, sau că se preocupă de lucruri mărunte ca cele enunţate mai sus. Avem, ca rasă, ceva deosebit, ceva ce merită urmărit, dar cu siguranţă că nu merită modificat în mod activ. E prea uşor să aşteptăm o schimbare divină şi să stăm în faţa televizorului cu sămânţa. Sintetic deci, nu cred că Dumnezeu, în forma lui de idealitate, se preocupă în mod activ când i se cere o jucărie sau un Maybach.

Am apreciere pentru ceea ce ne-a spus profesorul de religie în clasa a doisprezecea, cum că religiile sunt doar linii de ghidare pentru om şi că fiecare avem propria noastră filosofie, mai apropiată sau mai îndepărtată de o religie formată. Mai cred că oamenii trebuie să fie buni şi că nu poate exista Rai doar pentru catolici, sau Rai doar pentru ortodocşi sau doar pentru musulmani, ci doar Rai pentru oamenii buni. Nu e ca în restaurantele selecte, să te dea afară dacă nu porţi cravată. Dar ar trebui să ne trăim viaţa frumos aici şi să ne facem mai puţine griji legate de ceea ce se întâmplă după. Îmi doresc în primul rând să mor liniştită, cu o viaţă trăită din plin, fără regrete şi, dacă este sau nu este ceva după, Ohm trăi şi Ohm vedea.

Dacă omul a fost creat de Dumnezeu? Aş înclina să cred că dacă Dumnezeu, cel pe care l-am descris în primul paragraf, ar fi "dat un bobârnac existenţei" e posibil ca, la un moment dat, să fi dat un bobârnac şi existenţei unei rase superioare (adică cea umană, înzestrând-o cu raţiune, conştienţă de sine şi capacitatea de a face raţionamente logice). Sunt dispusă să cred că totul s-a realizat în mod evoluţionar, de la început şi până acum, coordonat de ceea ce descriam mai sus ca legi matematico-fizice percepute ca entitate Universală, deci s-a folosit un fond organic evoluţionar. Pentru cei credincioşi, care vor probabil să personificăm mai mult apariţia oamenilor, aş spune să nu vă fie ruşine dacă organicul vostru se trage din  maimuţă, ci să vă bucuraţi că Dumnezeu a dat multe acelei maimuţe şi a făcut-o om.

Cam atât. Dacă sunt întrebări, sunt dispusă să le răspund în secţiunea de comentarii, atât timp cât discuţia se va purta la un nivel civilizat. Vă aştept la ziua a cincea.