O meserie veche

Se spune că prima meserie apărută pe lume a fost aia despre care nu am voie să vorbesc pentru că mama citeşte blogul. Strâns înrudită cu aceasta, ar fi apărut ulterior politica. Cu mare promptitudine, a apărut atunci vechea, tradiţionala şi straşnica meserie de băgător de seamă politic, cu titulatura corespunzătoare de specialist în injurii politice. Mi se pare fenomenal cum reuşesc oamenii ăştia să bage referinţe politice în orice discuţie internautică. A născut papagalul Coco din Zambezi? Imediat se trezeşte un deştept cu un comentariu pertinent: "Boc e ăla papagal!" A făcut sex Liviu Vârciu cu DJ Harra? "Guvernul ăsta ne **** pe toţi mai ceva ca Vârciu pe Harra!" Kim Kardashian are o rochie nouă? "Noi murim de foame şi astea au rochii! Huo Băsescu!"

Departe de mine gândul de a aproba ce face clasa politică. Dar, totuşi, oameni buni... Tata îmi zicea că în Statele Unite nu vine nimeni să îşi facă reclamă atunci când nu e campanie electorală. Cu alte cuvinte, dacă Barack Obama e preşedintele, prin el trebuie găsite soluţii la criză şi a-l înjura şi confrunta politic nu serveşte la niciun scop. Mai mult, se lucrează împreună cu opoziţia. La noi nu e cazul. La noi toată lumea preferă să moară toate caprele din sat, atâta timp cât moare şi a vecinului. Toată lumea ştie să înjure, să exagereze şi să facă scandal. E mai greu când trebuie muncit, aia e naşpa.

A nu se înţelege greşit. Apreciez faptul că oamenii îşi exprimă părerea politică, atâta timp cât o fac într-un cadru potrivit, atât în ceea ce priveşte comentariile pe Internet, cât şi în viaţa reală. Dacă cineva aduce vorba despre politică şi toţi interlocutorii doresc să participe la o astfel de conversaţie, vorbiţi până epuizaţi subiectul! Dacă lumea încearcă să îşi distragă gândurile cu câte o ştire optimistă, cu câte o bârfă, cu câte un articol mai light, lăsaţi înjurăturile acasă şi puţină civilizaţie, vă rog!