Da. Deci la modul cel mai serios, rasismul poate fi și pozitiv. Adică ne-am format păreri atât de pozitive legate de europenii civilizați, încât, cel puțin mie, personal, îmi vine greu să mă gândesc la asociații de cuvinte anormale (pentru cei ce și-au petrecut zilele la școală, în cele ce urmează e vorba despre un oximoron), precum “huligani belgieni”. Și chiar cu acest oximoron m-am întâlnit astăzi, citind despre scandalul de la un meci de fotbal, în care arbitrului i s-au strigat scandari ofensatoare de către sus-numiții huligani belgieni din tribune.
Nu sunt tocmai necunoscătoare în ceea ce privește atmosfera la un meci de fotbal. Am mers și eu pe stadion (de altfel, când se termină construcția stadionului Cluj Arena, sper chiar să mai trec pe la meciurile Universității), am fost la peluză, am strigat și eu tot felul de treburi. Nu le-am strigat pe toate. Așa că am dat click pe linkul la articol, plină de curiozitate, întrebându-mă oare ce înjurătură de mamă și/sau referință homoerotică l-a făcut să plângă pe arbitrul japonez și, mai ales, să oprească meciul.
Trebuie să înțelegeți că, așa cum am menționat mai sus noțiunea de rasism pozitiv, îmi imaginez huliganii belgieni ca un grup de microbiști suavi, care își permit să bea bere la meciuri pentru că nu aruncă cu dozele/paharele în teren. Pentru că așa i-a învățat mama lor. Mama lor occidentală, care încearcă să ne deprindă și pe noi cu anumite obiceiuri elementare: cum se stă pe scara rulantă, cum nu se aruncă gunoaie pe jos, cum nu se lasă chiștoacele de la țigări pe oriunde și, mai ales, cum să fim civilizați în conversația cu alții. Și imaginația mea nu mă ducea foarte departe de adevăr. Suavii huligani belgieni i-au strigat japonezului Kawashima ceva de genul “Kawashima-Fukushima!”. Au atins coarda sensibilă cu neamul și țara. Nu a fost o ofensă directă, dar omul a luat-o foarte în serios.
Pentru o româncă ce a mers la meciuri în România, situația mă lasă perplexă.
